Cele mai frecvente nume luate de Pontifii Romani

RV 13 mar 2013. În istoria bimilenară a Bisericii câteva nume sunt strâns legate de numele sfântului apostol Petru şi al succesorilor săi la Scaunul Apostolic al Romei.

La alegerea unui Papă, în Capela Sixtină, se petrec câteva momente unice, frânturi de istorie pe care noul Succesor al lui Petru le trăieşte numai cu Părinţii Cardinali, înainte de a le împărtăşi cu credincioşii din Piaţa Sf. Petru şi oamenii de bunăvoinţă din lumea întreagă. Sunt secundele care trasează graniţa dintre timpul de „sede vacante” şi începutul noului pontificat. Sunt clipele în care, după o votare validată canonic, decanul Colegiului cardinalilor îl întreabă pe cel ales dacă acceptă misiunea de Pontif Suprem. În cazul unui răspuns pozitiv, tot în latină îl întreabă din nou: „Quo nomine vis vocari?” – „Cu ce nume vrei să fii chemat?”

Noul Pontif, în virtutea unei tradiţii îndelungate, îşi dezvăluie numele cu care va fi chemat alegând unul diferit de cel scris în documentele de identitate civilă. Această practică aduce aminte de viaţa primului Papă, al cărui nume precedent era Simon dar Isus îl numeşte „Chefa”, adică Petru.

Schimbarea numelui este o consuetudine care s-a extins cu precădere în al doilea mileniu creştin pentru a sublinia faptul că alegerea la Catedra lui Petru este asemenea unei noi naşteri. Noul nume marchează trecerea de la o viaţă dominată chemarea lui Dumnezeu, la slujirea petrină care reînnoieşte această chemare în succesiunea apostolică.

Numele cel mai folosit de Pontifii Romani în decursul istoriei este Ioan, ales pentru prima dată în 523 de Sfântul Ioan I, papă şi martir. Ultimul care a ales acest nume a fost card. Angelo Roncalli, care a devenit papa Ioan al XXIII-lea. În 1978, noul Papă, card. Albino Luciani, a introdus o noutate absolută, şi-a luat două nume, Ioan Paul, în onoarea celor doi pontifi care l-au precedat, Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea. O alegere continuată, de altfel, şi de succesorul său, Ioan Paul al II-lea.

Printre cele mai folosite numele se mai află Grigore – ultimul Papă care şi l-a ales este Grigore al XVI-lea, în 1831 – şi Benedict. În 2005, la prima sa audienţă generală, Benedict XVI a explicat că şi-a ales acest nume pentru a se raporta în mod ideal la papa Benedict al XV-lea, care „a condus Biserica într-o perioadă frământată din cauza primului conflict mondial”, şi la marele patriarh al monahismului occidental, Sf. Benedict de Norcia, co-patron al Europei.

Alte nume de pontifi care revin frecvent în istoria bimilenară a Bisericii sunt Clement, Inocenţiu, Leon şi Pius. În lista numelor de pontif lipsesc, printre alţii, Iosif, Francisc, Iacob, Andrei şi Luca. De semnalat că nici un Papă nu şi-a ales numele lui Petru, primul care l-a purtat, primindu-l direct de la Cristos.

În acest an, numele ales de noul Pontif va fi vestit lumii de cardinalul protodiacon Jean Louis Tauran, după ce va fi dat în latină anunţul „Habemus Papam”, urmat de celelalte cuvinte: „qui sibi nomen imposuit…”.

(rv – A. Lomonaco / A.D.)