Benedict XVI: unitatea este „biletul de vizită” al Bisericii

RV 09 mar 2013. „Centrul unei vieţi fericite, al unei vieţi adevărate, este prietenia cu Isus”. Învăţătura papei emerit Benedict XVI se potriveşte în mod deosebit la momentul pe care-l trăieşte Biserica în aceste ore de aşteptare a unui nou conclav.

Din magisteriul Papei emerit vine şi îndemnul la o unitate mai puternică, o unitate care este darul Duhului Sfânt, pentru că numai această unitate are puterea de a transforma inimile şi de a dărui bucurie, devenind astfel semnul prezenţei lui Dumnezeu în Biserică.

Să ascultăm, într-un serviciu pregătit de colegul nostru de la Redacţia Centrală Alessandro De Carolis câteva pasaje din învăţătura lui Benedict XVI despre unitate ca dar al lui Dumnezeu:
● „Două mii de ani de experienţă pe tărâmul comuniunii în Biserică n-au îndepărtat niciodată pericolul dezbinării. Din cauza slăbiciunii omeneşti, care nu cruţă existenţa niciunui creştin, în dreptul acelui «stabat» curajos de pe Calvar se prezintă şi riscul de a prefera urcarea mai glorioasă pe Turnul Babel. Cerul se vede de pe ambele culmi, dar Dumnezeu poate fi atins numai într-un singur caz. Şi numai într-un caz, în prezenţa unei trăsături precise care este un dar ce vine de la Dumnezeu, se poate vorbi de existenţa Bisericii. Benedict XVI:
● „Unitatea. De aceea, unitatea este semnul de recunoaştere, ‚biletul de vizită’ al Bisericii în decursul istoriei sale universale” (Omilie, Rusalii, 23 mai 2010).

O formă de unitate care nu reduce totul la acelaşi nivel, nici persoanele, nici trupul în întregul său: „Dimpotrivă”, afirma Benedict XVI, „acesta este mai degrabă modelul Turnului Babel, adică impunerea unei culturi a unităţii pe care o putem numi «tehnică». Biblia, în realitate, ne spune că la Babel toţi vorbeau o singură limbă. La Rusalii, în schimb, apostolii vorbeau limbi diferite în aşa fel încât fiecare înţelegea mesajul pe limba sa. Unitatea Duhului Sfânt se manifestă în pluralitatea înţelegerii” (Omilie, Rusalii, 23 mai 2010).

Diferenţa dintre Biserică, întemeiată pe comuniune, şi Turnul Babel, clădit pe dezbinare, constă în evenimentul întâlnirii cu Cristos. Dar, a spus cu altă ocazie Benedict XVI, este o întâlnire cu o Persoană vie, nu cu o idee abstractă:
● „Întâlnirea cu Cristos reînnoieşte raporturile noastre omeneşti, orientându-le pe zi ce trece spre o mai mare solidaritate şi fraternitate, în logica iubirii; (…) este o schimbare care cuprinde viaţa, tot ceea ce suntem: sentimentul, inima, inteligenţa, voinţa, trupul, emoţiile şi relaţiile umane” (Audienţa Generală, 17 octombrie 2012).

Numai că astăzi, sentimentul, inima, inteligenţa, voinţa, trupul şi emoţiile sunt înţelese într-un mod diferit de o societate care trăieşte ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Sunt calităţi îndreptate deseori spre vârful Turnului Babel şi aceasta îi face pe creştini şi păstori să dea mărturie iar şi iar pentru calea cea dreaptă care duce la cer, spre deosebire de cealaltă cale, o scurtătură zadarnică şi distrugătoare:
● „Biserica în ansamblu, împreună cu Păstorii ei, asemenea lui Cristos, trebuie să pornească la drum, ca să-i conducă pe oameni dincolo de pustiu, spre locul vieţii, spre prietenia cu Fiul lui Dumnezeu, spre Cel care dă viaţă, viaţa în plinătate (…) Nu puterea este cea care răscumpără, ci iubirea (…) De câte ori am vrea ca Dumnezeu să se arate mai puternic, să lovească dur, să învingă răul şi să creeze o lume mai bună! (…) Îngăduinţa lui Dumnezeu ne face să suferim. Şi nu mai puţin avem toţi nevoie de îngăduinţa sa. Dumnezeu, El care s-a făcut miel, ne spune că lumea este salvată de Cel răstignit şi nu de cei care răstignesc. Omenirea este mântuită de răbdarea lui Dumnezeu şi distrusă de nerăbdarea oamenilor” (Sf. Liturghie de început a Ministeriului petrin, 24 aprilie 2005).

(rv – A. De Carolis / A.D.)