Întoarcerea la Cristos, izvorul adevăratei reînnoiri a Bisericii: Benedict XVI

RV 05 mar 2013. Speranţa adevăratei reînnoiri a Bisericii care, pornind de la întâlnirea cu Cristos, să ducă Evanghelia iubirii în mijlocul oamenilor din orice epocă. Este reflecţia papei emerit Benedict XVI, care a însoţit, practic, întregul pontificat al lui Benedict XVI, până la ultimele zile la catedra lui Petru.

„Adevărata criză a Bisericii în lumea occidentală este o criză de credinţă”: a spus Benedict XVI în timpul ultimei sale călătorii în Germania. Adresându-se credincioşilor din patria sa, unde Biserica nu suferă de lipsuri materiale, Pontiful de origine germană a subliniat că „a venit ceasul în care e necesar a găsi adevărata detaşare de lume, a îndepărta cu curaj ceea ce este lumesc în Biserică. Aceasta, evident, nu înseamnă a se retrage din lume, dimpotrivă. O Biserică uşurată de elementele lumeşti este capabilă să comunice oamenilor (…) chiar în domeniul social-caritativ, forţa vitală cu totul aparte a credinţei creştine”.

Dar pentru aceasta, cum avea să spună la penultimul său „Angelus”, e necesar să învingem ispitele îndurate de Isus în pustiu:
● „Nucleul lor central constă întotdeauna în a se folosi de Dumnezeu în scopuri personale, dând mai multă importanţă succesului sau bunurilor materiale. Ispititorul este subtil: nu împinge direct spre rău, ci spre un fals bine, făcându-ne să credem că adevăratele realităţi sunt puterea şi ceea ce satisface necesităţile primare. În acest fel, Dumnezeu devine secundar, se reduce la un mijloc, în definitiv devine ireal, nu mai contează, dispare. La urma urmei, în ispite este în joc credinţa, pentru că este în joc Dumnezeu”.

Benedict XVI a spus că „în raport cu Spiritul, există un exces de structuri”. Apoi, a subliniat: „exemplele istorice dovedesc că mărturia misionară a unei Biserici detaşate de lume iese în evidenţă cu mai mare claritate. Eliberată de poverile şi privilegiile materiale şi politice, Biserica se poate dedica din nou şi într-un mod cu adevărat creştin lumii întregi, poate fi cu adevărat deschisă lumii. Poate din nou să trăiască cu mai mare dezinvoltură chemarea sa la slujirea adoraţiei lui Dumnezeu şi la slujirea aproapelui”.

Papa emerit a îndemnat, în acest sens, la căutarea de noi căi de evanghelizare: „una dintre acestea ar pute fi constituită de micile comunităţi, unde se trăieşte în prietenie, care sunt aprofundate în frecventa adoraţie comunitară a lui Dumnezeu”. O reflecţie, aceasta, reluată şi la ultima întâlnire cu Colegiul cardinalilor, pe 28 februarie:
● „Biserica trăieşte, creşte şi se trezeşte în suflete, care – asemenea Fecioarei Maria – primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi zămislesc prin lucrarea Duhului Sfânt; îşi oferă lui Dumnezeu propriul trup şi, chiar în sărăcia şi smerenia lor, devin capabile de a da naştere lui Cristos în lumea de astăzi”.

În această privinţă, amintea Benedict XVI, lecţia de viaţă a Maicii Tereza de Calcutta aruncă o nouă lumină asupra speranţei de reînnoire a Bisericii, care nu va deveni efectivă fără o continuă convertire personală. Întrebată fiind ce-ar trebui să se schimbe urgent în Biserică, Maica Tereza a răspuns: „You and me” – „Tu şi eu”.

(rv – S. Centofanti/A.D.)