Perioada de „Scaun Vacant”, un timp special de rugăciune al întregii Biserici
RV – 1 martie 2013) Joi seară, la ora 20, după cum a fost stabilit
chiar de Benedict al XVI-lea a început perioada de „Sediu Vacant”. Papa nu
mai este aşadar capul Bisericii Catolice, chiar dacă va continua să se roage fără
încetare pentru aceasta. Catedra lui Petru va rămâne liberă până la alegerea
noului pontif. Despre semnificaţia spirituală a acestui timp, episcopul italian de
Palestrina – Domenico Sigalini – ne oferă o cheie de înţelegere, în interviul realizat
de colegul nostru Massimiliano Menichetti: • „Este un timp de aşteptare
şi de rugăciune intensă, în sensul că suntem parte a Bisericii, iar aceasta rămâne
fără păstor, fără acela care în numele lui Dumnezeu călăuzeşte Barca Domnului. De
aceea nimeni nu trebuie să se simtă rătăcit, pentru că este Domnul cel care
are în mâini Biserica, pentru care a murit şi a înviat, pe care o iubeşte şi căruia
îi este mire de neînlocuit”. Întrebat dacă această perioadă poate fi descrisă
ca fiind un timp al Duhului Sfânt, episcopul de Palestrina a spus: • „Desigur.
Este timpul Duhului Sfânt aşa cum a fost întotdeauna, dar în acest moment prezenţa
sa este invocată în mod deosebit pentru a le sugera oamenilor voinţa Sa. Trebuie clarificată
însă ideea privind inspiraţia Duhului Sfânt. Nu este desigur vorba de a pune cuvinte
în gura cuiva sau de a-i şopti la ureche ce anume are de făcut. Inspiraţia Duhului
Sfânt se integrează într-o sferă a umanităţii, a demnităţii umane a tuturor cardinalilor
care vor încerca să-şi facă o idee despre persoana cea mai potrivită pentru ministerul
petrin, despre calităţile pe care acesta trebuie să le aibă. Şi este normal să fie
aşa, dar ceea ce contează este încadrarea acestor elemente într-o perspectivă de credinţă
pentru a avea un rezultat spiritual”. Despre modul în care Benedict al XVI-lea
îi va însoţi cu rugăciunea pe cardinali, în acest moment cu totul special din istoria
Bisericii, mons. Domenico Sigalini a spus: • „Ne cutremură conştiinţa
şi cutremură Biserica căreia îi dă şi mai multă energie şi iubire. Am ajuns la
această schimbare nu în urma unui doliu, ci pornind de la un gest de mare curaj, de
mare responsabilitate şi umilinţă care – aş spune – ne-a cam pus pe toţi în criză,
pentru că ar trebuie să ne însuşim comportamentul de iubire faţă de Biserică”. RV/A.M.Aici,
serviciul audio: