Cristos va susţine şi călăuzi întotdeauna Biserica cu lumina sa! Nu „adio”, ci mereu uniţi în rugăciune

(RV – 27 februarie 2013) La ultima audienţă generală a papei Benedict al XVI-lea s-a putut vedea şi trăi într-un mod extraordinar universalitatea Bisericii reunite în jurul Succesorului lui Petru. El a vorbit într-o limbă pe care toţi au înţeles-o: cea a iubirii lui Cristos, dar pelerinii prezenţi în Piaţa „Sfântul Petru”, veniţi din toată lumea pentru a-l vedea şi a-i mulţumi Sfântului Părinte, şi-ar fi dorit fiecare să-l audă pe Papă vorbind în limba din ţările de provenienţă. Iar pelerinii veniţi din România au avut acest privilegiu:

Să-l ascultăm pe Benedict al XVI-lea salutându-i pe pelerinii români, în special pe cei veniţi de la Oradea, în pelerinaj la Mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul:

• „Lăudat să fie Isus Cristos! Adresez un salut cordial credincioşilor de limba română, mai ales celor de la Oradea! Vă primesc cu bucurie şi vă doresc ca pelerinajul vostru să aducă roade bune pentru voi şi comunităţile voastre. Vă binecuvântez din toată inima!”

În această zi de sfârşit de februarie, expresia toate străzile duc la Roma a fost mai actuală ca oricând. În marea Piaţă „Sfântul Petru”, îmbrăţişată de Colonadele lui Bernini, puteau fi auzite toate limbile pământului şi puteau fi văzute steaguri din toate continentele, dar toţi se simţeau acasă, membri ai Bisericii celei vii. Dimensiunea universalităţii Bisericii s-a trăit în această zi de miercuri în mod special. În afară de italiană, Papa s-a adresat pelerinilor în 11 limbi:


• “Je vous remercie pour le respect…”
“Vă mulţumesc pentru respectul şi înţelegerea cu care aţi acceptat renunţarea mea” a spus Benedict al XVI-lea şi în limba franceză. Sfântul Părinte a dorit să asigure “că va continua să însoţească parcursul Bisericii, cu rugăciunea şi meditaţia”, încurajându-i pe credincioşi să aibă inima plină de bucurie, având certitudinea că Domnul “este alături de noi, ne însoţeşte cu iubirea sa”, şi va susţine mereu Biserica.
Cu inimă senină, Benedict al XVI-lea şi-a explicat decizia, asigurându-i pe credincioşi de prezenţa de Cristos în Barca lui Petru, o prezenţă continuă, moment după moment, mai ales atunci când înfruntarea furtunilor ar putea conduce la ideea absenţei lui Dumnezeu din Barca lui Petru şi de lângă noi.

Adresându-se pelerinilor de limba germană, Benedict al XVI-lea le-a vorbit despre prezenţa lui Isus în Barca lui Petru, care-i aparţine:

• “Wie Petrus und die Jünger…”
“Asemenea lui Petru şi discipolilor din barca aflată în apele lacului din Galilea, şi eu ştiam că Domnul este în Barcă şi că Barca îi aparţine”, a spus Papa adăugând că nimic “nu poate întuneca această certitudine”. “Iată de ce, un Papă nu este niciodată singur atunci când conduce Barca lui Petru”.

Adresându-se în limba engleză, Papa le-a spus pelerinilor englezi că are inima plină de gratitudine faţă de Domnul care conduce întodeauna Biserica:

“In union with Mary and all the saints…”
Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe credincioşi ca „în comuniune cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii” să se încredinţeze cu speranţă Domnului, care continuă se vegheze asupra vieţilor noastre, „asupra mersului Bisericii şi a lumii, de-a lungul drumului istoriei”.

Cuvintele Papei s-au alternat continuu cu aplauzele pelerinilor şi cu strigătele lor de mulţumire în toate limbile. Se puteau auzi coruri de „grazie”, „gracias”, „danke”, „merci”, „thank you”, dar şi „mulţumesc”.
Papa a avut nu doar cuvinte de mulţumire către credincioşi şi colaboratori, dar a exprimat cuvinte de vie speranţă pentru viitorul Bisericii. Biserica, a repetat Benedict al XVI-lea, este a Domnului, care o va susţine şi călăuzi întotdeauna cu lumina sa.

“En este Año de la fe invito a todos…”
“În acest An al Credinţei vă îndemn pe toţi să reînnoiţi ferma încredere în Dumnezeu, cu certitudinea că El ne susţine şi ne iubeşte”. Papa i-a îndemnat pe toţi la bucuria de a fi creştini. Cuvintele “bucurie” şi “gratitudine” au fost de altfel cuvintele cele mai frecvente din cateheza ultimei audienţe din pontificatul lui Benedict al XVI-lea.

Emoţia era atât de densă în Piaţă încât se avea senzaţia de a o putea atinge cu mâna. Şi Benedict al XVI-lea era emoţionat dar nu era vreo urmă de tristeţe pe chipul Papei şi nici în cuvintele cu care i-a salutat pentru ultima oară pe pelerini, după opt ani de minister petrin.

De fapt salutul Papei nu a fost un “adio” ci o încredinţare a credincioşilor “protecţiei Maicii cereşti”, cu îndemnul de a rămâne uniţi în rugăciune şi în ferma credinţă în Isus Cristos cel Înviat”.

RV - A.Gisotti/A.M.

Aici, serviciul audio: