Părintele Lombardi: calomniile şi dezinformarea despre Biserică nu ştirbesc credinţa fiilor săi

(RV – 24 februarie 2013) Duminică, 24 februarie, ultimul Angelus al Papei Benedict al XVI-lea, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşi prezenţi în Piaţa „Sfântul Petru”. Papa primeşte în aceste zile numeroase expresii de apreciere pentru gestul său curajos şi umil.
Dar în mass-media este prezentată o altă realitate, ce-ar fi dominată de scandaluri şi lupte de putere. În legătura cu această situaţie, iată editorialul părintelui Federico Lombardi, directorul general al postului Radio Vatican:

• „Parcursul Bisericii în aceste ultime săptămâni ale Pontificatului papei Benedict al XVI-lea până la alegerea noului Papă, cu perioada Sediului Vacant şi Conclavul, este deosebit de angajant, dată fiind noutatea situaţiei. E drept că nu trebuie să trăim durerea pentru moartea unui Papă iubit, dar nu suntem scutiţi de o altă încercare: cea a multiplicării presiunilor şi consideraţiilor străine de spiritul cu care Biserica ar vrea să trăiască acest timp de aşteptare şi pregătire.

De fapt, nu lipsesc cei care încearcă să profite de momentul de surpriză şi dezorientare a spiritelor slabe pentru a semăna confuzie şi a discredita Biserica şi conducerea sa, apelând la vechi instrumente, precum vorbirea de rău, dezinformarea, şi uneori chiar calomnia sau exercitarea anumitor presiuni inacceptabile pentru a condiţiona exerciţiului datoriei de vot din partea unuia sau a altuia dintre membrii Colegiului Cardinalilor, în privinţa vreunui „candidat” considerat nedorit pentru un motiv sau un altul.

În majoritatea cazurilor, cei care îşi asumă rolul de judecători, lansând grave critici morale, în realitate nu au nicio autoritate de a face acest lucru. Cine are în minte în primul rând banii, sexul, puterea, şi este obişnuit să măsoare cu acest tip de metru diferitele realităţi, nu reuşeşte să vadă altceva în Biserică, pentru că privirea sa nu ştie să se îndrepte spre înalt sau să coboare în profunditate pentru a surprinde dimensiunile şi motivaţiile spirituale ale existenţei. Ceea ce constatăm noi este o descriere cu totul injustă a Bisericii şi a multora dintre oamenii săi.

Dar toate acestea nu schimbă comportamentul credincioşilor, nu va ştirbi credinţa şi speranţa cu care privesc la Domnul, Cel care a promis că va însoţi Biserica sa.

Potrivit tradiţiei şi legii Bisericii, noi vrem ca acesta să fie un timp de reflecţie sinceră privind aşteptările spirituale ale lumii şi fidelitatea Bisericii faţă de Evanghelie, un timp de rugăciune pentru a beneficia de asistenţa Duhului Sfânt, de apropiere faţă de Colegiul cardinalilor care se pregăteşte pentru dificila misiune care-i revine şi pentru care există, aceea de a discerne şi de a alege.

În aceasta ne însoţeşte mai ales exemplul şi probitatea spirituală a papei Benedict, care a dorit să încredinţeze rugăciunii de la începutul Postului Mare această ultimă etapă a Pontificatului său. Un itinerariu penitenţial de convertire spre bucuria pascală. Astfel o trăim şi o vom trăi: prin convertire şi speranţă”.

RV – A.M.

Aici, serviciu audio: