Benedict al XVI-lea şi iubirea faţă de Maica Domnului, în tăcere şi umilinţă

(RV – 21 februarie 2013) „Să o urmăm şi să o imităm pe Maica Domnului” şi „întreaga noastră viaţă va deveni un Magnificat”. Iubirea pentru Preacurata este una din trăsăturile specifice ale dimensiunii spirituale ce a caracterizat pontificatul papei Benedict al XVI-lea. Ca şi predecesorul său Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea poate fi numit un Papă marian, cu o profundă iubire filială faţă de Maica Domnului. În vreme ce sanctuarul marian de la Częstochowa a avut un rol deosebit în pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, pentru Benedict al XVI-lea a avut o semnificaţie deosebită sanctuarul de la Altötting, inima mariană a Bavierei.

Să ne lăsăm conduşi de Maica Domnului la întâlnirea cu Isus. La orice audienţă, discurs, omilie, Benedict al XVI-lea îi încredinţează întotdeauna pe credincioşi Maicii Domnului. Aşa cum evidenţia Benedict al XVI-lea, este Preacurata cea care ne indică calea pentru a ajunge la inima Fiului Ei. Maica Domnului şi Pruncul Său, cu „puterea lor lipsită de apărare”, înving „zgomotul puterii lumii”.

• „Slava lui Dumnezeu nu se manifestă în triumful şi puterea unui rege, nu străluceşte într-un oraş vestit, într-un palat somptuos, ci-şi află adăpost în trupul unui fecioare şi se revelează în sărăcia unui prunc. Atotputernicia lui Dumnezeu, chiar şi în viaţa noastră, acţionează cu forţa, uneori tăcută, a adevărului şi a iubirii”. (Audienţa generală, 19 decembrie 2012)

Benedict al XVI-lea a fost în pelerinaj la principalele sanctuare mariane din lume. De la cel de la Altötting, din Bavaria, care-i era familiar, la sanctuarele de la Lourdes, Fatima, Częstochowa, la Mariazell, în Austria, şi la sanctuarul de la Aparecida, din Brazilia. S-a rugat Maicii Domnului la sanctuarele de la Pompei şi Lourdes. Papa atrage atenţia spunând că sanctuarele nu sunt „catedrale în deşert”, ci oaze de spirit pentru respectivele regiuni şi exemple „ale unei civilizaţii catolice”. Maica Domnului, ne aminteşte Papa, este prima care l-a acceptat pe Cristos trăind de asemenea o relaţia specială cu Duhul Sfânt şi Biserica.

• „La Rusalii, Preacurata apare din nou ca Mireasă a Duhului Sfânt, pentru o maternitate universală faţă de toţi cei generaţi de Dumnezeu pentru credinţa în Cristos. Iată de ce Maica Domnului este pentru toate generaţiile imagine şi model al Bisericii care, împreună cu Duhul, parcurge timpul invocând revenirea în slavă a lui Cristos: Vino Doamne Isuse!” (Benedict al XVI-lea, la încheierea lunii mariane, 31 mai 2009)

Benedict al XVI-lea îi îndeamnă pe toţi credincioşii, în special pe tineri, să se roage Maicii Domnului în special rugăciunea Rozariului care, subliniază, „ne face să reparcurgem evenimentele vieţii Domnului în compania Maicii Domnului”, păstrându-le, asemenea Ei – în inima noastră”. Papa aminteşte că „da”-ul Mariei învinge răul. Iată de ce chiar şi în încercările vieţii care ne fac să ne clătinăm, putem afla în Maica Domnului un sprijin sigur:

• „Dragi prieteni, ce bucurie imensă să o avem pe Maica Preacurată. De fiecare dacă când experimentăm fragilitatea noastră şi sugestia răului, putem să ne adresăm Ei, iar inima noastră primeşte lumină şi mângâiere” (Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Angelus”, 8 decembrie 2009)

Benedict al XVI-lea îi încredinţează Maicii Domnului Anul Credinţei, la împlinirea a 50 de ani de la începutul Conciliului Vatican al II-lea. Este semnificativ că, în ultima călătorie pastorală în Italia a fost tocmai la un sanctuar marian, la Loreto. Tradiţia vrea ca inima acestui loc să fie casa în care a trăit Maica Domnului. Dar Benedict al XVI-lea vorbeşte şi despre o altă casă, care depăşeşte pietrele unui edificiu. Este chiar Maica Domnului „casa vie” care-l primeşte pe Isus.

• „Unde locuieşte Dumnezeu, trebuie să recunoaştem că toţi suntem 'acasă': unde locuieşte Cristos, fraţii şi surorile sale nu mai sunt străini, căci Maica Domnului deschide poarta casei sale şi ne conduce să intrăm în voinţa Fiului”. (Benedict al XVI-lea, vizita la Loreto, 4 octombrie 2012)

Aici, serviciul audio: