Paternitatea şi maternitatea lui Dumnezeu: despre Catehismul Bisericii Catolice, cu
părintele Dariusz Kowalczyk
(RV – 19 februarie 2013) Continuă ciclul reflecţiilor dedicate Catehismului
Bisericii Catolice, de la a cărui publicare s-au împlinit în luna noiembrie
a anului trecut 20 de ani. În cadrul acestei emisiuni, părintele Dariusz
Kowalczyk ne vorbeşte despre revelaţia lui Dumnezeu ca Tată.
•
“Cred în Dumnezeu Tatăl” – mărturisim la începutul Crezului. De ce să-l chemăm
pe Dumnezeu „Tată”? Catehismul ne spune că în Anticul Testament Dumnezeu este
chemat „Tată” deoarece este Creatorul universului şi forţă a Legământului realizat
de Dumnezeu cu poporul lui Israel. Paternitatea divină este experimentată aşadar,
pe de o parte, ca origine primară şi transcendentală şi, pe de altă parte, ca atenţie
plină de iubire faţă de oameni (cfr. CBC 238-239).
Înainte de toate, noi îl
chemăm pe Dumnezeul nostru “Tată” pentru că Isus ni l-a revelat pe Dumnezeu ca Tată:
“Nimeni nu-l cunoaşte pe Tatăl în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-l facă
cunoscut” (Mt 11,27). Isus ni-l revelează pe Dumnezeu Tatăl etern, ni se revelează
pe sine însuşi ca Fiu creat întru eternitate de către Tatăl şi apoi ni-l revelează
pe Duhul Sfânt, iubire eternă în persoana dintre Tată şi Fiu.
De asemenea,
Isus ne revelează că paternitatea divină faţă de om nu constă doar în opera de creaţie.
Ea se exprimă înainte de toate în proiectul de a deveni “participanţi la natura divină”
(2 Pt 1,4). Părintele pământesc dă fiului natura umană. Părintele etern vrea să ne
facă „părtaşi la natura sa divină”. Aceasta este pentru noi vestea cea bună. Sfântul
Paul afirmă că am primit un spirit de fii adoptivi şi „dacă suntem fii, suntem şi
urmaşi: urmaşi ai lui Dumnezeu, co-urmaşi ai lui Cristos”, chemaţi „să participe la
slava sa” (Rm 8,17).
Faptul că Dumnezeu este Tată nu are nimic în comun cu
sexul masculin. Dumnezeu Tatăl nu este un bărbat. Dumnezeu este Dumnezeu. De aceea
putem spune că, în paternitatea sa, există şi maternitate. Interpretând parabola fiului
risipitor, Ioan Paul al II-lea a spus: „Tatăl îndurător al parabolei conţine în sine,
transcendându-i, toate trăsăturile paternităţii şi maternităţii”. Dumnezeu etern este
izvor şi principiu al întregii autentice paternităţi şi maternităţi pe care le aflăm
în creaţie”.