Benedict XVI a celebrat miercuri ultima Sfântă Liturghie în bazilica San Pietro: "aduceţi-vă aminte şi de mine în rugăciunile voastre"

RV 13 feb 2013. Atmosferă de intensă emoţie şi vie participare lăuntrică, miercuri seară, în bazilica San Pietro, unde Benedict XVI a prezidat ultima Sfântă Liturghie a pontificatului său. Pentru Biserica Romei era Miercurea Cenuşii, cu ritul impresionant al impunerii cenuşii pe cap, în semn de pocăinţă pentru Postul Mare şi pregătire la Învierea Domnului.

***
"Cu sentimente de adâncă emoţie şi mare respect", a spus la Sfânta Liturghie cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone, "Biserica şi lumea întreagă au aflat ştirea privind decizia Sanctităţii Voastre de a renunţa la slujirea de Episcop al Romei, Succesor al Apostolului Petru. Nu am fi sinceri, Sanctitate, dacă nu V-am spune că în această seară un văl de tristeţe acoperă inima noastră. În aceşti ani, magisteriul Vostru a fost o fereastră deschisă spre Biserică şi lume care a lăsat să intre razele adevărului şi iubirii lui Dumnezeu, pentru a dărui lumină şi căldură drumului nostru, mai ales în momentele în care norii se adună pe cer.

Am înţeles cu toţii că tocmai marea iubire pe care Sanctitatea Voastră o are faţă de Dumnezeu şi de Biserică, a fost cea care v-a condus la acest pas, manifestând acea curăţie sufletească, acea credinţă robustă şi exigentă, acea forţă a umilinţei şi blândeţei, împreună cu un mare curaj, care au marcat orice pas din viaţa Voastră şi slujirea Voastră, şi care pot veni numai din faptul de a sta cu Dumnezeu, de a sta în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, de a urca mereu pe muntele întâlnirii cu El pentru a coborâ apoi în cetatea oamenilor.

Sfinte Părinte, acum câteva zile, cu seminariştii diecezei Voastre de Roma, aţi spus că fiind creştini, ştim că viitorul este al nostru, viitorul este al lui Dumnezeu, şi că pomul Bisericii creşte fără încetare. Biserica se reînnoieşte întotdeauna, se renaşte întotdeauna. A sluji Biserica cu ferma convingere că nu e a noastră, ci a lui Dumnezeu, că nu suntem noi cei care o construim, ci El; a spune în adevăr: 'Suntem slujitori inutili. Am făcut ceea ce trebuia să facem' (Luca 17,10), cu încredere totală în Domnul, este o mare învăţătură pe care ne-aţi dat-o, chiar şi prin această decizie dureroasă, nu numai nouă, Păstorilor Bisericii, dar şi întregului Popor al lui Dumnezeu.

Euharistia este o aducere de mulţumire lui Dumnezeu. În această seară vrem să-i mulţumim Domnului pentru drumul pe care toată Biserica l-a străbătut sub conducerea Sanctităţii Voastre şi vrem să vă spunem din adâncul inimii noastre, cu mare afecţiune, emoţie şi admiraţie: mulţumim pentru că ne-aţi dat exemplul luminos al simplului şi umilului lucrător în via Domnului, un lucrător, însă, care a ştiut în orice moment să facă ce era mai important: să-l ducă pe Dumnezeu oamenilor şi să-i ducă pe oameni la Dumnezeu".

***
La predica Sfintei Liturghii, Benedict XVI a subliniat că mutarea celebrării din prima zi a Postului Mare de la bazilica Sfânta Sabina la mormântul Sfântului Petru reprezintă o importantă ocazie "de a cere şi mijlocirea lui pentru drumul Bisericii în această perioadă particulară, reînnoind credinţa noastră în Păstorul Suprem, Cristos Domnul. Pentru mine este o ocazie potrivită de a vă mulţumi tuturor, mai ales credincioşilor diecezei de Roma, în timp ce mă pregătesc să închei slujirea petrină, şi să vă cer să vă aduceţi aminte şi de mine în rugăciunile voastre".

Pornind de la lecturile zilei, în care profetul Ioel îndemna poporul lui Dumnezeu să se întoarcă la Domnul din toată inima, cu post, lacrimi şi plâns (cfr Ioel 2,12), Papa a spus că întoarcerea la Domnul este posibilă ca "har", pentru că este lucrarea lui Dumnezeu şi rod al credinţei pe care noi o avem în îndurarea lui. Dar întoarcerea la Dumnezeu devine realitate concretă în viaţa noastră numai când harul lui Dumnezeu pătrunde înlăuntru nostru şi îl scutură, dându-ne puterea de a ne 'sfâşia inima'.
• "Acelaşi profet transmite din partea lui Dumnezeu aceste cuvinte: 'sfâşiaţi-vă inima nu hainele' (v. 13). Într-adevăr, şi în zilele noastre, mulţi sunt gata să-şi 'sfâşie hainele' în faţa scandalurilor şi injustiţiilor – evident, comise de alţii – dar puţini par dispuşi să acţioneze asupra propriei 'inimi', asupra conştiinţei şi a propriilor intenţii, şi să-l lase pe Domnul să transforme, să reînnoiască şi să convertească".

"Dimensiunea comunitară a credinţei", a continuat Benedict XVI, "este un element esenţial în credinţă şi în viaţa creştină. Cristos a venit 'ca să-i adune împreună pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu' (cfr In 11,52). Acel 'noi' al Bisericii este comunitatea în care Isus ne adună laolaltă (cfr In 12,32): credinţa este în mod necesar eclezială. Şi acest lucru e important să-l amintim şi să-l trăim în acest timp al Postului Mare: fiecare să fie conştient că drumul de pocăinţă nu-l parcurge singur, ci împreună cu atâţia fraţi şi surori, în Biserică".

În pagina Evangheliei după Matei, a reluat Papa, Isus face referinţă la trei practici fundamentale prevăzute de Legea mozaică: pomana, rugăciunea şi postul. Dar pentru Isus calitatea şi adevărul raportului cu Dumnezeu trebuie să califice autenticitatea oricărui gest religios.
• "De aceea el denunţă ipocrizia religioasă, comportamentul care doreşte aparenţa, atitudinile care caută aplauzele şi aprobarea. Adevăratul discipol nu se slujeşte pe sine sau 'publicul', ci pe Domnul său, în simplitate şi generozitate (...). Mărturia noastră va fi atunci cu atât mai incisivă cu cât vom căuta mai puţin slava noastră şi vom fi conştienţi că răsplata celui drept este Dumnezeu însuşi, faptul de a fi uniţi cu El, aici, pe drumul de credinţă, şi, la sfârşitul vieţii, în pacea şi lumina întâlnirii faţă către faţă cu El pentru totdeauna".

• "Dragi fraţi şi surori, să începem cu încredere şi bucurie itinerarul Postului Mare. Să răsune cu tărie în noi îndemnul la convertire, de 'a ne întoarce la Dumnezeu din toată inima', primind harul său care ne face oameni noi, cu acea noutate surprinzătoare care este participare la viaţa însăşi a lui Isus. Nimeni dintre noi, aşadar, să nu fie surd la această chemare, care ne este adresată şi prin ritul auster, atât de simplu şi totodată atât de grăitor, al impunerii cenuşii (...). Să ne însoţească în acest timp Fecioara Maria, Maica Bisericii şi model al oricărui discipol autentic al Domnului. Amen!"

(rv – AD)

Aici, serviciul audio: