Mons. Bruno Forte: în gestul Papei, transparenţă şi iubire pentru adevăr

RV 12 feb 2013. Gestul Papei de a renunţa la slujirea de episcop al Romei este interpretat de mons. Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti-Vasto (Italia) în orizontul unei mărturii de transparenţă şi iubire pentru adevăr:
• "Eu văd în acest act – care nu mă surprinde, cunoscându-l pe acest mare om de credinţă, pe acest teolog – eu văd în acest Papă un exemplu luminos al modului în care iubirea faţă de Cristos şi de Biserică, pentru un om de credinţă, şi mai ales pentru un păstor, trebuie să fie mai presus de toate. Prin cuvintele adresate cardinalilor, Papa ne-a spus că, deşi este conştient că Biserica se conduce şi prin rugăciune şi suferinţă, el, bun cunoscător al timpului nostru, ştie că într-un timp ca al nostru, cu toate provocările şi greutăţile pe care Biserica este chemată să le înfrunte, schimbările rapide şi chestiunile de mare relevanţă pentru viaţa de credinţă, pentru a conduce barca lui Petru şi a vesti Evanghelia, e nevoie de vigoarea trupului şi a sufletului. O vigoare, afirmă Papa, 'care în mine a slăbit în aşa fel încât trebuie să recunosc incapacitatea mea de a administra bine slujirea ce mi-a fost încredinţată'. Aşadar, un act de extraordinară onestitate, de credinţă profundă, de iubire faţă de Cristos şi Biserică, un act care nu poate să inspire în noi decât emoţie şi admiraţie, şi, în acelaşi timp, încrederea că Păstorul Dumnezeiesc va continua să ajute Biserica sa şi ne va dărui cele de care avem nevoie pentru a naviga pe valurile timpului".

Pe plan istoric, a reluat colegul nostru, ce semnificaţie are demisia Papei? Este un gest care slăbeşte Biserica sau unul care îi dă un impuls şi mai mare? Răspunde mons. Bruno Forte:
• "Acest Papă a vorbit despre ipoteza demisiei în dialogurile sale cu jurnalistul german Seewald şi a spus clar că nu şi-ar fi dat demisia într-un moment în care Biserica s-ar afla ca 'mielul în faţa lupilor', adică într-un moment cum a fost, de exemplu, furtuna teribilă a abuzurilor sexuale. Aşadar, aceasta înseamnă, paradoxal, că dacă Papa a luat acum această decizie, este pentru că nu doar puterile sale nu-i mai sunt suficiente să conducă Biserica, dar şi pentru că Biserica în acest moment nu navighează în ape atât de tulburi încât retragerea de la pontificat ar fi un şoc devastator. Papa ne arată două lucruri: pe de o parte, că iubeşte Biserica, îl iubeşte pe Cristos, pînă într-acolo încât se dă deoparte pentru că simte, din punct de vedere trupesc, că nu mai poate sluji aşa cum îşi doreşte, aşa cum ar trebui. Pe de altă parte, că are încredere că Biserica va şti să trăiască această fază de tranziţie cu fermă credinţă în Dumnezeu, sub călăuzirea Duhului Sfânt".

(rv – L. Collodi/AD)