Marele gest de umilinţă al Papei

(12 februarie 2013) La o zi după istoricul anunţ al papei Benedict al XVI-lea privind renunţarea la ministerul de Succesor al lui Petru, începând din data de 28 februarie, ziarele din întreaga lume vorbesc de marele gest de umilinţă al Papei. Vă repropunem, în următorul serviciu, unele meditaţii ale Papei legate de virtutea umilinţei, o virtute despre care Joseph Ratzinger a dat o mărturie continuă în mod iluminant şi decis.

“Sunt un umil lucrător în via Domnului”, “cer iertare pentru toate defectele mele”. Au trecut aproape opt ani de la aceste două afirmaţii ale papei Benedict al XVI-lea, şi totuşi par să fi fost pronunţate mereu. Curaj şi umilinţă. Sunt două virtuţi distante în aparenţă dar care, aşa cum dă mărturie Papa, într-un creştin sunt legate în mod natural şi intim. Pe de altă parte, este nevoie de curaj pentru a fi umili, pentru că “umilinţă înseamnă mai ales spunerea adevărului”. Această virtute, observă pontiful, “nu apare printre virtuţile precreştine”. Este “o virtute nouă, virtutea urmării lui Cristos”. Dar nu este vorba de utopie, ci de cu totul altceva:

• “A-l accepta pe celălalt, care este poate mai mare decât mine, presupune tocmai acest realism şi iubire de adevăr”; presupune să mă accept pe mine însumi ca pe un 'o idee al lui Dumnezeu' aşa cum sunt, cu limitele mele şi, în acest mod umil, în măreţia unei creaturi a lui Dumnezeu, a spus Benedict al XVI-lea, la întâlnirea cu parohii din Roma, din 23 februarie 2012)

“A mă accepta pe mine însumi şi a-l accepta pe altul merg împreună”, a spus cu aceiaşi ocazie Papa, adăugând că „micile umilinţe pe care trebuie să le trăim zilnic ne ajută pe fiecare să recunoaştem propriul adevăr şi să fim astfel liberi de gloria vană ce este împotriva adevărului, care nu mă poate face fericit şi bun”.

• “A accepta şi a învăţa în acest sens, înseamnă să învăţ şi să accept poziţia mea în Biserica, mica mea slujire ce este mare în ochii Domnului. Tocmai această umilinţă şi acest realism ne face liberi”.

“Dacă sunt arogant, dacă sunt mândru – a atras atenţia Papa – dacă vreau întotdeauna să plac şi nu reuşesc, ajung să fiu nefericit şi să caut mereu această plăcere”, Iată de ce a fi umili ne dă curaj şi ne face liberi:

• “Când sunt în schimb umil, am libertatea de a fi în contrast cu o opinie prevalentă, cu gândurile altora, pentru că umilinţa îmi dă capacitatea, libertatea adevărului. Şi astfel, aş spune, îl rugăm pe Domnul să ne ajute să fim realmente constructori ai comunităţii Bisericii”.

Aici, serviciul audio: