Deosebită admiraţie pentru marele curaj, libertate de spirit şi conştiinţa responsabilităţii: părintele Federico Lombardi, despre demisia papei Benedict al XVI-lea

(RV – 11 februarie 2013) „Papa ne-a luat un pic prin surprindere şi într-o zi în care este, să zicem, sărbătoare în Vatican. Am avut aşadar puţin timp în vederea organizării pentru această situaţie foarte importantă”: astfel şi-a început directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi, conferinţa de presă în care a dat unele informaţii cu privire la demisia anunţată de Sfântul Părinte.

„După cum ştiu mulţi dintre voi” – a continuat – „în această dimineaţă era în curs Consistoriul public ordinar pentru unele cauze de canonizare, fiind aşadar stabilită ziua de canonizare pentru câţiva noi sfinţi. Cu această ocazie sunt convocaţi cardinalii, toţi cardinalii care sunt la Roma şi care pot participa – de aceea se numeşte Consistoriu public – şi deci erau prezenţi numeroşi cardinali. Papa a ales această ocazie deosebit de semnificativă – în care s-a reunit colegiul cardinalilor – pentru a face un anunţ deosebit de important”.

„Papa” – a subliniat părintele Lombardi amintind declaraţia Pontifului – „spune că şi-a examinat continuu conştiinţa în faţa lui Dumnezeu. Este aşadar o decizie personală, profundă, luată într-un climat de rugăciune în faţa lui Dumnezeu de la care a primit misiunea pe care o îndeplineşte. Şi a ajuns la certitudinea că forţele sale, din cauza vârstei înaintate, nu mai sunt potrivite pentru exercitarea în mod adecvat a ministerului petrin. Acesta este motivul fundamental al deciziei: examenul de conştiinţă referitor forţele sale fizice în raport cu misiunea, cu îndatorirea pe care o are de îndeplinit. Papa continuă spunând că este pe deplin conştient că acest minister – dată fiind esenţa sa spirituală – trebuie îndeplinit nu doar prin opere şi cuvinte, dar şi prin suferinţă şi rugăciune, acest minister conţinând aşadar şi valoarea suferinţei şi a rugăciunii”.

Părintele Lombardi explică: „Printre motivaţiile demisiei Papei, cum reiese din cuvintele sale, se numără circumstanţe din lumea de azi care, în comparaţie cu trecutul, sunt deosebit de angajante, pentru rapiditatea şi cantitatea evenimentelor şi a problemelor care apar şi necesită, să spunem, o vigoare mai mare decât în trecut, vigoare despre care spune că s-a diminuat în fiinţa sa, în ultimele luni”.

„Este semnificativă fraza: 'Pe deplin conştient de acest act, cu deplină libertate declar că renunţ la ministerul de episcop al Romei, succesor al Sfântului Petru”, a evidenţiat directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, spunând: „Aceasta este declaraţia, să o numim oficială, care este importantă din punct de vedere juridic. În Codul de Drept Canonic, la canonul 332, paragraful 2 se citeşte: „În cazul în care Pontiful Roman renunţă la oficiul său de episcop de Roma, pentru ca renunţarea să fie validă trebuie făcută în mod liber şi exprimată ca atare. Nu se cere în schimb ca cineva să o accepte. „Cele două puncte fundamentale sunt aşadar libertatea deciziei şi exprimarea publică a acesteia, adică exact aşa cum şi-a manifestat Papa voinţa, într-un Consistoriu public.

„Benedict al XVI-lea” – a spus părintele Lombardi – „continuă să-şi îndeplinească pe deplin ministerul până pe 28 februarie, la ora 20. Din acel moment începe perioada de sediu vacant, reglementată din punct de vedere juridic şi canonic de textele din Codul Canonic şi din Constituţia Apostolică „Universi dominici gregis” a papei Ioan Paul al II-lea, referitoare la sediul apostolic vacant.

„Declaraţia Papei” – a explicat în continuare părintele Lombardi – „este coerentă cu ceea ce a spus în cartea interviu „Lumina lumii” scrisă de Peter Seewald, în care sunt două întrebări precise care se referă la ipoteza demisiei. Seewald l-a întrebat mai întâi, referindu-se la situaţiile dificile, dacă acestea îngreunau pontificatul în curs şi dacă Papa s-a gândit să se demită. Răspunsul Pontifului a fost: „Când pericolul este mare nu se poate fugi, iată de ce nu este momentul unei demisii (jurnalistul se referea la chestiunea abuzurilor şi aşa mai departe). „Tocmai în astfel de momente este necesar să rezişti şi să depăşeşti situaţia dificilă. Aşa gândesc eu. Demisia poate fi dată într-un moment de seninătate, sau când pur şi simplu nu mai ai forţă, dar nu se poate fugi într-un moment de pericol şi să spui 'să se ocupe altcineva'. Papa a spus deci că dificultăţile nu reprezintă pentru el un motiv de demisie, ci dimpotrivă dificultăţile sunt un motiv pentru a nu se demite. Dar, referindu-se la o demisie din motive de sănătate, răspunsul Papei a fost: „Da, când un Papă ajunge să fie conştient în mod clar că nu mai este în măsură fizic, mintal şi spiritual să-şi desfăşoare ministerul care i-a fost încredinţat atunci are dreptul şi în unele circumstanţe datoria de a-şi da demisia”.

Benedict al XVI-lea – a mai spus părintele Lombardi – va trebuie să se transfere la Castel Gandolfo când va începe perioada de sediu vacant şi succesiv la sediul mănăstirii surorilor de clauzură de pe colina Vaticanului, atunci când se vor încheia lucrările la clădire.

„Personal” – a spus părintele Lombardi – „am primit anunţul demisiei Papei cu o deosebită admiraţie pentru marele curaj, libertate de spirit şi conştiinţa responsabilităţii pentru ministerul său. Benedict al XVI-lea ne-a oferit o mare mărturie de libertate spirituală, mărturia unui om pe deplin conştient de problemele Guvernului Bisericii în lumea de azi.

Aici, serviciul audio: