RV 11 feb 2013. Pentru a înţelege mai bine demisia anunţată luni
de papa Benedict XVI, se impune să răspundem mai întâi la întrebarea, pe cât de previzibilă
pe atât de neglijată: cine este Benedict al XVI-lea? Vă propunem, în acest sens, câteva
repere.
După decizia lui Benedict al XVI-lea de a renunţa la ministerul
de episcop al Romei începând din ziua de 28 februarie, prezentăm momentele mai relevante
ale celor opt ani de pontificat. „Să ne rugăm cu insistenţă Domnului, pentru ca
după marele dar al papei Ioan Paul al II-lea să ne de-a din nou un păstor după inima
sa”. Este rugăciunea înălţată la Liturghia „pro eligendo Pontifice” prezidată de cardinalul
decan Joseph Ratzinger în bazilica San Pietro la 18 aprilie 2005. În ochii şi inimile
cardinalilor, care se pregăteau să-l aleagă pe cel de-a 264-a succesor al lui Petru,
sunt încă imprimate imaginile funeraliilor lui Karol Wojtyła, Papa care timp de 27
de ani a condus cu neclintit curaj Barca lui Petru. S-a observat atunci că tocmai
colaboratorul său cel mai apropiat celebra funeraliile iar acum Liturghia care precede
deschiderea conclavului, părea ca o trecere ideală a consemnelor. Senzaţia a fost
confirmată în ziua următoare la încheierea unuia dintre cele mai rapide conclave şi
anunţul imediat în seara zilei de 19 aprilie a alegerii noului Papă prin formula „Habemus
Papam”: • Annuntio vobis, gaudium magnum, habemus Papam!
Noul Papă
este cardinalul Joseph Ratzinger, devenit Benedict al XVI-lea. Primele sale cuvinte
indică în acelaşi timp stilul şi prin aceasta calitatea persoanei şi totodată o viziune
a ministerului său: • Dragi fraţi şi surori, după marele Papă Ioan Paul
al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu şi umil lucrător în via Domnului
(19 aprilie 2005).
Încă de la primii paşi, s-a delineat profilul unui „păstor
bând şi ferm” care cu umilinţă slujeşte adevărul evanghelic, cum spune şi motoul său
episcopal: Cooperatores Veritatis.
Subliniază aceasta la Liturghia pentru început
de pontificat, duminică 24 aprilie 2005, în prezenţa a peste 300 de mii de persoane
prezente în Piaţa San Pietro. La omilia întreruptă de aplauze de 37 de ori, Papa explicitează
succint programul său de pontificat. • Adevăratul meu program de guvernare
este acela de a nu face voinţa mea, de a nu urmări ideile mele, ci de a mă pune împreună
cu toată Biserica, în ascultarea cuvântului şi voinţei Domnului şi a mă lăsa călăuzit
de El, încât El să fie acela care conduce Biserica în acest ceas al istoriei
noastre.
Cine crede nu este niciodată singur - spune, amintind că „Biserica
este vie. Biserica este tânără” deoarece „poartă în sine viitorul lumii”. Pare
providenţial, în acest sens, faptul că prima sa călătorie internaţională a noului
Papă, programată de predecesorul său, este tocmai o Zi Mondială a Tineretului, şi
în plus, chiar în Germania, ţara sa natală. La Köln, un milion de tineri s-au rugat
cu Papa într-o impresionantă reculegere la veghea de adoraţie euharistică. Tinerii
se vor regăsi cu Papa şi la Sydney, în Australia în 2008 şi apoi la Madrid, în 2011. I-a
îndemnat să nu se ruşineze că sunt catolici şi le-a amintit că „numai de la Dumnezeu
vine adevărata revoluţie”, cea a iubirii. Şi ce sunt aceste ZMT pentru Benedict al
XVI-lea? A destăinuit-o la bordul avionului în zbor spre Madrid: • Aş
zice că aceste ZMT sunt un semnal, o cascadă de lumină; dau vitalitate credinţei,
prezenţei lui Dumnezeu în lume şi creează astfel curajul de a fi credincioşi
(18 august 2011).
Dar pentru aceasta e nevoie ca tinerii catolici să fie
gata de a păşi împotriva curentului în comparaţie cu modele de moment şi stilurile
de viaţă dominante.
De altfel, Benedict al XVI-lea a avertizat împotriva relativismului
care nu recunoaşte nimic definitiv şi lasă ca ultimă măsură doar propriul eu cu plăcerile
de moment. În raport cu societatea, a subliniat rolul unei „laicităţi pozitive” care
valorizează dimensiunea religioasă. A instituit în 2010 un departament pentru Noua
Evanghelizare în scopul de a combate „eclipsa de Dumnezeu” în ţările de antică tradiţie
creştină. Întâlneşte artiştii în Capela Sixtină şi a lansat ideea despre „Curtea Neamurilor”,
iniţiativă realizată de dicasterul culturii. • La dialogul cu religiile
trebuie să se adauge azi mai ales dialogul cu cei pentru care religia este un lucru
străin, cărora Dumnezeu le este necunoscut şi care, totuşi, nu ar vrea să rămână
pur şi simplu fără Dumnezeu, dar să se apropie de el cel puţin ca Necunoscut
(21 decembrie 2009).
Mare simpatizant şi cunoscător al Sfântului Augustin,
este convins că „opţiunea creştină” este „şi azi cea mai raţională şi cea mai umană”.
Credinţa trebuie să fie însoţită de o mare încredere în raţiune. În acest sens - în
martie 2006 - vorbind parlamentarilor din Partidul Popular European, Benedict al XVI-lea
identifica trei situaţii urgente, în special pentru omul occidental: tutelarea vieţii,
apărarea familiei, libertatea educativă. Este vorba de valori „nenegociabile” şi nu
din motive confesionale, ci întrucât înscrise în însăşi natura umană şi de aceea comune
întregii umanităţi”.
Sunt teme care - împreună cu pacea, apărarea celor ultimi,
libertatea religioasă - străbat magisteriul papal: predicile, discursurile şi documentele
sale.
Papa, teolog uimeşte prin limbajul simplu şi direct al enciclicelor sale:
Deus Caritas est, despre iubirea creştină (2006); Spe Salvi, despre speranţa creştină
(2007) şi Caritas in Veritate (2009) despre dezvoltarea integrală, în care precizează
că şi în domeniul economiei şi finanţelor intenţia dreaptă, transparenţa şi căutarea
bunelor rezultate sunt compatibile şi nu trebuie niciodată să fie separate (10 decembrie
2011).
Pe lângă cele trei enciclice, Papa a publicat şi patru Exortaţii apostolice
post-sinodale şi 19 documente Motu proprio, între care Summorum Pontificum despre
folosirea Liturghie romane anterioare reformei din 1970. Numeroase sunt scrisorile
publicate în diferite ocazii, între care se remarcă cea din 2007 către catolicii din
China. Dar Joseph Ratzinger a publicat în timpul pontificatului şi texte personale,
între care cartea-interviu Lumina Lumii şi mai ales trilogia despre Isus din Nazaret,
un best seller mondial, în care Papa oferă cercetarea sa de credincios având ca obiect
figura lui Cristos.
Nu mai puţin important este efortul pe care Papa l-a depus
pentru a vesti Evanghelia folosind vechi şi noi media: • Astăzi suntem
chemaţi să descoperim, şi în cultura digitală, simboluri şi metafore semnificative
pentru persoanele care pot fi de ajutor în a vorbi despre Împărăţia
lui Dumnezeu omului contemporan (28 februarie 2011).
Aici,
primul serviciu audio:
*** În
ciuda aparenţelor, Benedict XVI are o deschidere specială faţă de mijloacele de comunicare.
Acordă interviuri în direct sau înregistrate la diferite posturi de radio, vorbeşte
în direct la Radio Vatican, trimite sms-uri tinerilor de la Zilele mondiale ale tineretului,
răspunde la întrebări în direct la televiziune. Prin legătură satelitară, Benedict
XVI vorbeşte cu astronauţii Staţiunii Spaţiale Internaţionale, semnează un editorial
pentru 'Financial Times'. Încurajează mediile vaticane şi catolice, în general, să
ducă evanghelia pe Internet. Mai mult, dă exemplu. În decembrie 2012 Papa a debarcat
pe Twitter, unde contul său în 9 limbi – de la latină la engleză – iradiază "lumina
calmă a credinţei".
Desigur, înainte de a fi pelerin pe continentul digital,
Benedict XVI străbate continentele geografice. Din cele 24
de călătorii internaţionale, au rămas în memoria colectivă vizitele efectuate în Statele
Unite ale Americii şi la Naţiunile Unite, în Ţara Sfântă şi Orientul Mijlociu, în
Marea Britanie, cu un discurs memorabil la Westminster Hall, dar şi la Berlin, unde
pentru prima dată un papă a ţinut un discurs la Bundestag, Parlamentul german. De
neuitat însă, vizita lui Benedict XVI, fiu al Germaniei, la lagărul de exterminare
de la Auschwitz-Birkenau: • "Eu sunt astăzi aici ca fiu al poporului
german, şi tocmai de aceea trebuie şi pot să spun: nu puteam să nu vin aici. Trebuia
să vin. Era şi este o datorie în faţa adevărului şi a dreptului celor care au suferit,
o datorie înaintea lui Dumnezeu, de a fi aici ca succesor al lui Ioan Paul al II-lea
şi ca fiu al poporului german" (29 mai 2006).
Imposibil de rezumat
în câteva cuvinte angajarea sa ecumenică şi interreligioasă, cerând în repetate rânduri
liderilor lumii încetarea persecuţiilor anticreştine.
Dar dacă Biserica este
lovită din afară de prigoană şi cristianofobie, din interior este tulburată de scandalul
abuzurilor sexuale în dauna minorilor comise de unii membri ai clerului. Pontiful
înfruntă cu determinare această situaţie care desfigurează chipul Bisericii, cere
să întâlnească personal victimele abuzurilor în timpul călătoriilor sale în Malta,
Statele Unite, Australia şi Regatul Unit. O fermitate arătată şi în procesul de reînnoire
a instituţiilor financiare şi economice din Cetatea Vaticanului.
Dar continuitatea
cu pontificatul precedent se observă cel mai uşor în ceremoniile de beatificare şi
canonizare. A rămas în inima multora, dar mai ales a celor peste două milioane de
credincioşi veniţi la Roma, beatificarea lui Ioan Paul al II-lea, spre care Benedict
XVI îşi îndreaptă cuvintele sale de profundă afecţiune: • "Ferice de
tine, iubite Ioan Paul al II-lea, pentru că ai crezut! Continuă – te rugăm
– să sprijini din cer credinţa Poporului lui Dumnezeu. De atâtea ori
ai dat binecuvântarea ta în această piaţă. Astăzi, te rugăm: Sfinte Părinte, binecuvântează-ne!"
(1 mai 2011).
Continuitate, aşadar, dar şi reformă. Încă din primul său discurs
adresat Curiei Romane, în decembrie 2005, Benedict XVI subliniază necesitatea de a
citi şi înţelege Conciliul Vatican II atât în spiritul de reînnoire cât şi într-o
dimensiune de continuitate: • "Biserica este, atât înainte cât şi după
Conciliu, aceeaşi Biserică una, sfântă, catolicăşi apostolică, pe cale
de a lungul timpurilor" (22 decembrie 2005).
Aici, al doilea
serviciu audio:
*** Timpuri
în care a revenit tragedia războiului şi a terorismului în multe zone ale
planetei. Papa a făcut tot ce a putut pentru a pune capăt conflictelor: prin rugăciune,
mai ales. Dar şi prin apeluri la pace, în special pentru Irak, Siria, Ţara Sfântă,
Congo, Mali. Şi mai mult, prin iniţiative diplomatice şi trimiterea de ajutoare materiale.
Sprijinul acordat de Papa în favoarea populaţiilor lovite de catastrofe naturale
a reprezentat o adevărată mână întinsă celor nevoiaşi.
Prin intermediul departamentului
vatican „Cor Unum”, Papa s-a aflat în prima linie în sprijinul populaţiei din Haiti,
lovită de cutremurul din ianuarie 2010. Benedict al XVI-lea a intervenit cu urgenţă
şi în apărarea familiei, fondată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, pentru
a nu vorbi de intervenţiile sale care au pus accentul pe locul central al familiei
în viaţa Bisericii şi a societăţii.
Apelurile sale în favoarea familiei au
sunat şi mai vibrant cu ocazia Zilelor Mondiale a Familiei la care a participat, la
Valencia, în 2006 şi la Milano, în 2012. La Milano, Papa a cerut Bisericii, la
toate nivelurile, să nu-i facă să se simtă străini pe cei care trăiesc rana unei separări
sau a unui divorţ.
• „Mi se pare ca fiind o mare îndatorire a unei
parohii, a unei comunităţi catolice să facă realmente tot posibilul pentru ca
acestea să simtă că sunt iubite, acceptate, că nu sunt „în afara acesteia” chiar dacă
nu pot primi absoluţiunea şi Preasfânta Euharistie; trebuie să vadă că şi aşa pot
trăi pe deplin în Biserică (Benedict al XVI-lea, 2 iunie 2012)
Intelectual
foarte fin, Papei îi place să glumească. Mai mult, o trăsătură a caracterului lui
Joseph Ratzinger este tocmai simţul umorului, trăsătură comună cu scriitorii săi preferaţi.
Un exemplu al acestui spirit al umorului, chiar şi în mijlocul dificultăţilor, s-a
văzut şi în ziua în care şi-a fracturat încheietura mâinii, în 2009, în perioada în
care se afla la Les Combes, din Valle d'Aosta:
• „Din păcate, îngerul
meu păzitor nu a împiedicat ca eu să-mi fac rău, urmând cu siguranţă 'ordine superioare'…Poate
că Domnul voia ca eu să învăţ lecţia unei mai mari răbdări şi umilinţe, să-mi dea
mai mult timp pentru rugăciune şi meditaţie (Benedetto XVI, 29 iulie 2009)
Amabilitatea
este o altă trăsătură pe care toţi au apreciat-o la Papa, de la cei puternici ai pământului
până la cei din urmă. Amabilitate însoţită de acea umilinţă exprimată foarte evident
încă de la începutul ministerului său petrin. „Simt vie conştiinţa” – a spus imediat
după alegerea la Catedra lui Petru – „că nu trebuie să duc de unul singur ceea ce
în realitate nu aş putea duce vreodată de unul singur”. Acest gând l-a exprimat în
mai multe rânduri în timpul pontificatului său:
• „Simt tot mai
mult că de unul singur nu aş putea duce la împlinire această misiune. Dar simt
că voi mă ajutaţi: astfel sunt într-o mare comuniune şi împreună putem duce mai departe
misiunea Domnului” (Benedict al XVI-lea, 19 aprilie 2006)
Păstor umil, blând
dar ferm în iubirea faţă de Biserică, Benedict al XVI-lea a condus cu adevărat
Barca lui Petru în ape calme, ca şi în timp de furtună, spre portul sigur al credinţei
în Isus Cristos.