Biserica are încredere în tineri, speră în ei şi în energiile lor: Papa, membrilor adunării plenare a departamentului culturii

(RV – 7 februarie 2013) Nu există o „cultură a tineretului” univocă, ci o realitate foarte articulată pe care Biserica vrea să o cunoască mai bine, pentru că nutreşte „încredere în tineri” şi „are nevoie de vitalitatea lor”. Aceasta este în sinteză reflecţia exprimată de Benedict al XVI-lea joi dimineaţă, vorbindu-le participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical al Culturii, pe care i-a primit în audienţă, în Sala Clementină din Palatul Apostolic.

Îndemnul Papei este de a nu privi la lumea tineretului din perspectiva unor idei preconcepute. Mai multe amănunte, în serviciul colegului nostru Alessandro De Carolis:

„Nu trăiesc într-un 'univers', oricât ar fi de vast şi de indescifrabil. Tinerii de azi trăiesc într-un „multi-univers”, adică un spaţiu, dar şi un timp în care coexistă „o pluralitate de viziuni, de perspective, de strategii”.
De la acest aspect porneşte analiza papei Benedict al XVI-lea privind „culturile tinerilor pe cale de afirmare”, subiect central al adunării plenare a Consiliului Pontifical al Culturii.
I
Din dimensiunea “complexă şi articulată” a cosmosului generaţiei tinere şi a limbajelor sale – atât de rapide, după cum observă Papa, graţie mai ales influenţei şi dezvoltării rapide a reţelelor de socializare – Biserica doreşte să înţeleagă aspectele pozitive şi pe cele negative. Aceste ultime aspecte privesc fragilitatea psiho-afectivă a celor forte tineri, dificultăţile lor de integrare socială care conduc la o marginalizare, sau chiar la „invizibilitate” la nivel istoric şi cultural şi, din păcate, pot conduce la calea drogurilor, a devierilor şi violenţelor, a atras atenţia Sfântul Părinte.

• “Sfera afectivă şi emoţională, cea a sentimentelor ca şi cea a corporalităţii, sunt intens influenţate de acest climat şi de situaţiile culturale care derivă din acestea, exprimate – de exemplu – prin fenomene aparent contradictorii, precum transformarea în spectacol a vieţii intime şi personale şi închiderea individualistă şi narcisistă în propriile probleme şi interese.
Şi dimensiunea religioasă, experienţa de credinţă şi apartenenţa la Biserică sunt deseori trăite dintr-o perspectivă de tip privat şi emotiv”.

Pe de altă parte, a continuat Sfântul Părinte, este consolant să se constate „elanul generos şi curajos al atâtor tineri voluntari” şi „experienţele de credinţă profundă şi sinceră a atâtor tineri şi tinere”. Nu trebuie lăsate la o parte progresele ce vin de la tinerii aşa-numitei „Lumi a Treia”, a adăugat Episcopul Romei, spunând:

• “Ne dăm seama că aceştia reprezintă, prin cultura lor, ca şi prin necesităţile pe care le au, o provocare pentru societatea consumului globalizat, pentru cultura privilegiilor consolidate, de care beneficiază un cerc restrâns al populaţiei occidentale. În consecinţă, culturile tinereşti doresc să se afirme şi în sensul în care manifestă o necesitate profundă, un mod de a cere ajutor sau chiar o „provocare” ce nu poate fi ignorată sau neglijată, nici de societatea civilă şi nici de Comunitatea eclezială”.

Chiar avându-se conştiinţa „numeroaselor situaţii problematice, care afectează şi domeniul credinţei şi al apartenenţei Bisericii”, Benedict al XVI-lea şi-a încheiat discursul îmbrăţişând în mod ideal, cu afecţiune şi cu stimă tinerii lumii”.

• “Biserica are încredere în tineri, speră în ei şi în energiile lor, are nevoie de ei şi de vitalitatea lor, pentru a continua să trăiască cu reînnoit avânt misiunea ce i-a fost încredinţată de Cristos. Îmi exprim via speranţă ca Anul Credinţei să fie, şi pentru tinerele generaţii, o preţioasă ocazie de a regăsi şi întări prietenia cu Cristos, din care să izvorască bucuria şi entuziasmul pentru a transforma profund culturile şi societatea”.

Aici, serviciul audio: