Despre „experimentarea” lui Dumnezeu: explicaţii ale preotului iezuit Dariusz Kowalczyk

(RV – 29 ianuarie 2013) Ca în fiecare marţi, vă propunem rubrica părintelui iezuit Dariusz Kowalczyk despre Catehismul Bisericii Catolice, de la a cărui publicare s-au împlinit în luna noiembrie a anului trecut 20 de ani. În această emisiune, ne dă unele explicaţii în legătură cu prima afirmaţie din Crez, chemat şi Simbolul Credinţei.

• „Cred în Dumnezeu”: aceasta este prima afirmaţie de credinţă, căci Dumnezeu este începutul şi sfârşitul a tot: „primul şi ultimul” (Is 44,6). Catehismul subliniază că întreg Simbolul Credinţei „vorbeşte despre Dumnezeu şi, dacă vorbeşte şi despre om şi lume, o face în raport cu Dumnezeu” (CBC 199). Toate celelalte articole de credinţă depind de primul şi reprezintă explicaţia acestuia.

Aici, însă, problema care se pune priveşte însăşi cuvântul „Dumnezeu”. Când pronunţăm de exemplu cuvântul „copac”, ştim despre ce anume vorbim. Dar când spunem „Dumnezeu” despre ce vorbim? Filosoful Buber observa că “Dumnezeu” este cuvântul cel mai supraîncărcat din întreg limbajul uman. Nici un alt cuvânt nu a fost atât de murdărit şi sfâşiat. De aceea, se întâmplă ca atunci când cineva spune „Nu cred în Dumnezeu” să aibă dreptate, pentru că „Dumnezeu pe care el îl are în minte nu există într-adevăr”.

Catehismul se referă la două nume ale lui Dumnezeu revelate în Biblie. Primul este din Vechiul Testament. „Eu sunt cel care sunt” (Ex 3,14), îi spune Dumnezeu lui Moise. Acest nume poate fi interpretat în manieră existenţială dar şi filosofică. „Eu sunt” înseamnă fidelitatea lui Dumnezeu care este mereu alături de poporul său pentru a-l mântui” (CBC 207). Apoi, „Eu sunt” vrea să spună că Dumnezeu există de la sine însuşi, dintotdeauna şi pentru totdeauna” (cfr CBC 212).

În Noul Testament avem un alt nume al lui Dumnezeu: “Dumnezeu este iubire” (1 In 4, 8-16) Aceasta vrea să spună nu doar că Dumnezeu ne iubeşte, dar şi că – aşa cum citim în Catehism – “Fiinţa însăşi a lui Dumnezeu este Iubire” (CBC 221).

Dumnezeu însă, în toată revelaţia, “rămâne un Mister inefabil” (CBC 230). Sfântul Augustin spunea pe bună dreptate: “Dacă l-aş înţelege, nu ar fi Dumnezeu”. Şi atunci, dacă gândindu-ne la tot ceea ce există experimentăm misterul realităţii, în fond experimentăm ceea ce se cheamă 'Dumnezeu'”.

Aici, serviciul audio: