Ecumenismul spiritual: editorialul părintelui Federico Lombardi, la rubrica „Octava Dies”

(RV – 26 ianuarie2013) Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor s-a încheiat vineri, 25 ianuarie. În acest an, tema s-a inspirat dintr-un fragment al Cărţii profetului Mihea: „Ce cere Domnul de la noi”, adică „dreptatea, îndurarea şi umblarea în umilinţă, cu Dumnezeu”. Despre Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor ne vorbeşte şi părintele Federico Lombardi, la editorialul pentru rubrica săptămânală „Octava Dies”, a Centrului Vatican de Televiziune.

• “Întâlnirea anuală a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor este un moment intens al ecumenismului “spiritual” care dă sens şi alimentează toate celelalte iniţiative ecumenice, cu caracter şi importanţă diferite, fie că se referă la dialogul teologic şi cultural, fie că se referă la acţiuni caritative şi sociale. Toate acestea sunt iniţiative necesare şi preţioase, cu condiţia să pornească de la un spirit mai profund care să le inspire pe toate şi să le lege direct de marea rugăciune a lui Isus pentru uniunea celor care cred în El.

Imaginea recentă cea mai expresivă a exercitării acestui ecumenism spiritual pare să fie, fără îndoială, Veghea de rugăciune din 29 decembrie, de anul trecut, când zeci de mii de tineri au venit la Roma pentru cea de-a 35-a Întâlnire Europeană organizată de Comunitatea din Taizé, reunindu-se în jurul Papei, în piaţa „Sfântul Petru”.

Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, cânturi meditative, tăcere prelungită: o extraordinară tăcere intensă. „Însufleţit de flacăra unui ecumenism al sfinţeniei, Fratele Roger, i-a încurajat pe toţi cei ce trec prin Taizé să devină căutători de comuniune…Trebuie să ascultăm din interior ecumenismul trăit în mod spiritual şi să ne lăsăm conduşi spre un ecumenism cu adevărat interiorizat şi spiritualizat”: cu aceste cuvinte, Papa amintea originea harului care s-a manifestat într-un mod atât de convingător şi impresionant în acea seară, inundând de lumini şi de prezenţa palpabilă a Duhului Sfânt imensa piaţă „Sfântul Petru”.

Cine s-ar fi întrebat în acea seară care era confesiunea de apartenenţă a unuia sau a altuia dintre acei tineri? Aparţineau cu toţii Duhului dăruit de Cristos şi erau în drum, împreună, spre Cristos pentru a întreprinde, cum spunea Fratele Roger “un pelerinaj de încredere pe pământ”.
Să continuăm să ne rugăm şi să sperăm pentru unitate”.

Aici, serviciul audio: