Catehism 20. Despre trăsăturile caracteristice credinţei, cu părintele Dariusz Kowalczyk
(RV – 15 ianuarie 2013) Soseşte punctuală ca de fiecare dată rubrica părintelui
Dariusz Kowalczyk, dedicată Catehismului Bisericii Catolice, de la a cărui publicare
s-au împlinit 20 de ani. În această emisiune, preotul profesor la Universitatea Gregoriana
din Roma ne vorbeşte despre aspectele caracteristice credinţei.
• „Credinţa
creştină este răspunsul liber dat de om lui Dumnezeu care s-a revelat în Isus. Un
astfel de răspuns este însă imposibil în absenţa harului. De aceea, Catehismul afirmă:
„Credinţa este un dar al lui Dumnezeu, o virtute supranaturală revărsată de El” (CBC
153). De fapt, harul lui Dumnezeu nu ne limitează ci dimpotrivă ne deschide noi posibilităţi.
Cu alte cuvinte, raportul viu cu Dumnezeu ne face mai umani, mai liberi şi mai responsabili.
Care este aşadar motivul definitiv pentru a crede? Acceptăm adevărurile de credinţă
pentru că apar ca fiind credibile, bune şi frumoase. Le acceptăm pentru că ne-au fost
transmise de părinţi sau de alte persoane importante pentru noi. Dar, aşa cum citim
în Catehism, în fond noi credem „datorită autorităţii lui Dumnezeu însuşi care revelează
şi care nu poate nici să se înşele şi nici să înşele” (CBC 156.)
Catehismul
spune apoi că „credinţa este sigură, mai sigură decât orice cunoaştere umană” (CBC
157). O astfel de afirmaţie ar putea uimi. Nu este însă vorba de o certitudine matematică,
precum cea care afirmă că doi plus doi fac patru. Certitudinea credinţei are caracter
esenţial şi tocmai de aceea putem face din ea fundamentul vieţii noastre. Faptul că
Dumnezeu mă iubeşte şi că Cristos mă va salva în orice situaţie sunt certitudinile
credinţei. O altă caracteristică a credinţei este efortul de a înţelege. Harul
lui Dumnezeu luminează „ochii minţii” (Ef 1,18) pentru o înţelegere mai profundă a
celor revelate în Isus. Catehismul aminteşte cuvintele Sfântului Augustin: „Cred pentru
a înţelege şi înţeleg pentru a crede mai bine”. Să primim aceste cuvinte ca pe un
îndemn la o lectură mai aprofundată a Catehismului”.