Ziua Misionară a Copiilor: Deschiderea faţă de ceilalţi, esenţială pentru trăirea în spirit misionar

(7 ianuarie 2013) O zi dedicată copiilor angajaţi în răspândirea Evangheliei şi în ajutarea concretă a celor de o vârstă cu ei aflaţi în situaţii de dificultate: acesta este scopul Zilei Misionare a Copiilor, celebrată în Biserica Catolică duminică, 6 ianuarie. Sfântul Părinte a amintit despre această celebrare la rugăciunea „Angelus”, încurajându-i pe copii să ducă tuturor iubirea lui Dumnezeu. Despre semnificaţia temei din acest an: „Cu Isus învăţ să cred”, iată câteva reflecţii într-un interviu cu scriitorul Pablo Sartori, din cadrul revistei lunare a misionarilor combonieni „Micul Misionar”.

• „Consider că tema Zilei Misionare a Copiilor este în pas cu prezenţa în lume a tinerelor generaţii, căci a fi creştini comportă această dimensiune de deschidere. În măsura în care un tânăr sau un copil îşi deschide propria existenţă spre viaţa şi existenţa celorlalţi urmează modelul lui Isus, care s-a deschis spre ceilalţi într-o atitudine de dăruire de sine; învaţă adevărata valoare a credinţei care înseamnă a te pune în slujba celorlalţi.

Pornind de la moto-ul „Copiii îi ajută pe copii”, după care se conduce activitatea misionară a copiilor, Pablo Sartori subliniază valoarea solidarităţii pe care o scoate în evidenţă celebrarea Zilei Copilăriei Misionare:

• „Graţie experienţei avute în Peru, am avut de mai multe ori ocazia să creez punţi de legătură dintre copiii peruani, care se confruntă cu situaţii dificile, şi copiii italieni. Aceştia din urmă, intrând în contact cu alţi copii de o vârstă cu ei, dar care se confruntă cu situaţii grele, reuşesc să înţeleagă că şi în ambiente de viaţă vitrege, copiii au idealuri de viaţă şi pun în mişcare mecanisme şi energii pentru a le realiza”.

Întrebat cum poate un copil să dea mărturie despre o existenţă misionară în viaţa de fiecare zi, scriitorul Pablo Sartori de la revista „Micul Misionar” a misionarilor combonieni a spus:

• „Consider că o primă modalitate este un alt fel de a se relaţiona cu ceilalţi: a vedea, de exemplu, o persoană care provine dintr-o altă cultură nu ca fiind antagonistă sau rivală, ci ca un frate, nu doar în ale credinţei dar şi pe calea vieţii. În opinia mea, această deschidere este un comportament esenţial pentru viaţa misionară. Trăim într-o societate caracterizată de consumism şi cred că, mai ales în aceste zile, trebuie găsit mai mult timp pentru persoane şi mai puţin pentru lucruri. Copiii din zilele noastre sunt distraţi de atâtea lucruri încât le este din ce în ce mai greu să înţeleagă că esenţa Evangheliei lui Isus se află în alte aspecte ale vieţii. Dacă copiii sunt însă ajutaţi – de fraţii mai mari, de colegi şi prieteni şi mai ales de familii – să înţeleagă acest lucru, reuşesc până la urmă să înfrunte acest asediu şi să creeze adevărate alternative pentru o intensă şi profundă experienţă de viaţă creştină şi de credinţă”.

Aici, serviciul audio: