2013-01-05 15:58:05

Noua evanghelizare a socialului şi criza statului social: mons. Mario Toso, secretarul Consiliului Pontifical Dreptate şi Pace


RV 04 ian 2013. "Pacea nu este numai un alt nume al dezvoltării integrale, dar şi un alt nume al binelui comun al familiei umane": a spus mons. Mario Toso, secretarul Consiliului Pontifical "Dreptate şi Pace", intervenind vineri la Şcoala de Pace, organizată de Fraternitatea Franciscană 'Frate Jacopa', pornind de la Mesajul lui Benedict XVI pentru Ziua Mondială a Păcii 2013.

Pentru a ajunge la pace, a subliniat mons. Toso, Sfântul Părinte încurajează o "nouă evanghelizare a socialului", iar forţele politice, dincolo de alinirea lor ideologică, sunt îndemnate să formeze un front transversal în angajarea pentru "dezvoltarea integrală", pace şi binele comun. În lumina Mesajului pentru Ziua Mondială a Păcii 2013, a continuat mons. Toso, "capitalismul neoliberist, impregnat de o ideologie radicală, libertară şi consumistă, trebuie abandonat cât mai curând", pentru a conlucra la un "nou capitalism, etic şi popular".

Radio Vatican l-a contactat pe mons. Mario Toso pentru câteva sublinieri despre Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii de la 1 ianuarie 2013:
• "Mai întâi, evidenţiez afirmaţia că pacea este vocaţia înăscută a omului, ceea ce înseamnă că nu suntem condamnaţi la războaie, violenţă şi asuprire. În al doilea rând, convingerea că pacea nu este doar o lucrare a omului dar mai presus de toate un dar al lui Dumnezeu; prin aceste cuvinte, sunt demascate acele viziuni care-l marginalizează pe Dumnezeu din viaţa oamenilor şi a societăţilor. În al treilea rând, afirmaţia, în consecinţă, că pacea nu este un simplu vis, o utopie; pacea este posibilă pentru om, graţie lui Dumnezeu, ajutorului său, prezenţei sale în istorie; omenirea nu este singură în căutarea şi construcţia păcii, fiind sprijinită de o forţă morală transcendentă. În al patrulea rând, Mesajul consideră mai compatibile cu lucrarea păcii umanismele integrale (nu integriste), bazate pe o etică de comuniune şi împărtăşire cu ceilalţi".

Adresându-se făcătorilor de pace, Mesajul Papei conţine şi o valenţă politică în sensul înalt al cuvântului?
• "Fără îndoială. Mai mult, trebuie spus că nu a fost receptată în mod adecvat. Pentru Benedict XVI pacea este noul nume al binelui comun. Pacea şi binele comun stau împreună: una nu poate exista fără celălalt, şi invers. Din epoca modernă pînă în zilele noastre (...) actualizarea binelui comun şi a păcii, în vederea dobândirii unei vieţi depline, şi-a găsit o indicaţie de fond în drepturile şi obligaţiile omului. Comunităţile politice sunt chemate, în consecinţă, să recunoască, să tuteleze şi să promoveze aceste drepturi şi obligaţii, considerându-le un întreg unitar şi indivizibil, corespunzător cu totalitatea persoanei umane, la întregul volum al existenţei sale, fără a le decupa de părţile esenţiale. (...) Mesajul îndeamnă politica, înţeleasă în sensul înalt al cuvântului, să nu fie înjumătăţită, să nu cadă într-o politică ideologică în sensul negativ al cuvântului. Adevărata politică trebuie să urmărească realizarea împlinirii umane".

Care ar fi căile unei reforme cu adevărat umanizatoare? Răspunde mons. Mario Toso:
• "Atenţia la totalitatea drepturilor şi obligaţiilor determină politica să nu neglijeze, de exemplu, dreptul la muncă; munca este un bun fundamental, nu este opţional, cum şi-ar dori noua doctrină a capitalismului financiar dereglat; dar, mai ales, este necesar să fie promovate politici active de muncă pentru toţi. În acest sens, politica nu trebuie să urmărească demolarea statului social şi democratic prin erodarea drepturilor sociale, pentru că altfel cresc inegalităţile şi slăbeşte, în consecinţă, democraţia participativă. Fără drepturile sociale, drepturile civile şi politice nu pot fi realizate. Similar, nu trebuie să fie puse în contrast politicile de dezvoltare cu politicile sociale. Dacă e necesară reducerea risipei din cheltuielile publice, dacă trebuie să se introducă noi taxe, aceasta nu înseamnă că trebuie penalizate automat investiţiile în cercetare, în inovaţie, în educaţie şi noile domenii de activitate. (...) Reducerea risipei reprezintă condiţia indispensabilă pentru promovarea creşterii şi a bogăţiei unei naţiuni. Şi ţinând cont de aceeaşi totalitate a drepturilor, politica n-ar trebui să-i penalizeze pe cei care cred, discriminând libertatea religioasă în diferitele sale articulaţii, şi nici obiecţia de conştiinţă vis-à-vis de avort, război şi eutanazie".

(rv – A. Gisotti/AD)








All the contents on this site are copyrighted ©.