Noua evanghelizare a socialului şi criza statului social: mons. Mario Toso, secretarul
Consiliului Pontifical Dreptate şi Pace
RV 04 ian 2013."Pacea nu este numai un alt
nume al dezvoltării integrale, dar şi un alt nume al binelui comun al familiei umane":
a spus mons. Mario Toso, secretarul Consiliului Pontifical "Dreptate şi Pace",
intervenind vineri la Şcoala de Pace, organizată de Fraternitatea Franciscană 'Frate
Jacopa', pornind de la Mesajul lui Benedict XVI pentru Ziua Mondială a Păcii
2013.
Pentru a ajunge la pace, a subliniat mons. Toso, Sfântul Părinte
încurajează o "nouă evanghelizare a socialului", iar forţele politice, dincolo de
alinirea lor ideologică, sunt îndemnate să formeze un front transversal în angajarea
pentru "dezvoltarea integrală", pace şi binele comun. În lumina Mesajului pentru Ziua
Mondială a Păcii 2013, a continuat mons. Toso, "capitalismul neoliberist, impregnat
de o ideologie radicală, libertară şi consumistă, trebuie abandonat cât mai curând",
pentru a conlucra la un "nou capitalism, etic şi popular".
Radio Vatican
l-a contactat pe mons. Mario Toso pentru câteva sublinieri despre Mesajul pentru Ziua
Mondială a Păcii de la 1 ianuarie 2013: • "Mai
întâi, evidenţiez afirmaţia că pacea este vocaţia înăscută a omului, ceea ce înseamnă
că nu suntem condamnaţi la războaie, violenţă şi asuprire. În al doilea rând, convingerea
că pacea nu este doar o lucrare a omului dar mai presus de toate un dar al lui Dumnezeu;
prin aceste cuvinte, sunt demascate acele viziuni care-l marginalizează pe Dumnezeu
din viaţa oamenilor şi a societăţilor. În al treilea rând, afirmaţia, în consecinţă,
că pacea nu este un simplu vis, o utopie; pacea este posibilă pentru om, graţie lui
Dumnezeu, ajutorului său, prezenţei sale în istorie; omenirea nu este singură în căutarea
şi construcţia păcii, fiind sprijinită de o forţă morală transcendentă. În al patrulea
rând, Mesajul consideră mai compatibile cu lucrarea păcii umanismele integrale (nu
integriste), bazate pe o etică de comuniune şi împărtăşire cu ceilalţi".
Adresându-se
făcătorilor de pace, Mesajul Papei conţine şi o valenţă politică în sensul înalt al
cuvântului? • "Fără îndoială. Mai mult, trebuie spus că nu a fost receptată
în mod adecvat. Pentru Benedict XVI pacea este noul nume al binelui comun. Pacea şi
binele comun stau împreună: una nu poate exista fără celălalt, şi invers. Din epoca
modernă pînă în zilele noastre (...) actualizarea binelui comun şi a păcii, în vederea
dobândirii unei vieţi depline, şi-a găsit o indicaţie de fond în drepturile şi obligaţiile
omului. Comunităţile politice sunt chemate, în consecinţă, să recunoască, să tuteleze
şi să promoveze aceste drepturi şi obligaţii, considerându-le un întreg unitar şi
indivizibil, corespunzător cu totalitatea persoanei umane, la întregul volum al existenţei
sale, fără a le decupa de părţile esenţiale. (...) Mesajul îndeamnă politica, înţeleasă
în sensul înalt al cuvântului, să nu fie înjumătăţită, să nu cadă într-o politică
ideologică în sensul negativ al cuvântului. Adevărata politică trebuie să urmărească
realizarea împlinirii umane".
Care ar fi căile unei reforme cu adevărat
umanizatoare? Răspunde mons. Mario Toso: • "Atenţia la totalitatea drepturilor
şi obligaţiilor determină politica să nu neglijeze, de exemplu, dreptul la muncă;
munca este un bun fundamental, nu este opţional, cum şi-ar dori noua doctrină a capitalismului
financiar dereglat; dar, mai ales, este necesar să fie promovate politici active de
muncă pentru toţi. În acest sens, politica nu trebuie să urmărească demolarea statului
social şi democratic prin erodarea drepturilor sociale, pentru că altfel cresc inegalităţile
şi slăbeşte, în consecinţă, democraţia participativă. Fără drepturile sociale, drepturile
civile şi politice nu pot fi realizate. Similar, nu trebuie să fie puse în contrast
politicile de dezvoltare cu politicile sociale. Dacă e necesară reducerea risipei
din cheltuielile publice, dacă trebuie să se introducă noi taxe, aceasta nu înseamnă
că trebuie penalizate automat investiţiile în cercetare, în inovaţie, în educaţie
şi noile domenii de activitate. (...) Reducerea risipei reprezintă condiţia indispensabilă
pentru promovarea creşterii şi a bogăţiei unei naţiuni. Şi ţinând cont de aceeaşi
totalitate a drepturilor, politica n-ar trebui să-i penalizeze pe cei care cred, discriminând
libertatea religioasă în diferitele sale articulaţii, şi nici obiecţia de conştiinţă
vis-à-vis de avort, război şi eutanazie".