Rugăciunea Papei pentru Anul Credinţei: toţi creştinii să-şi arate cu bucurie credinţa în Cristos

RV 04 ian 2013. În Anul Credinţei, creştinii să "cunoască tot mai mult misterul lui Cristos şi să dea mărturie cu bucurie pentru darul de a crede în El": este rugăciunea papei Benedict la intenţia generală pentru luna ianuarie. În aceste ultime luni, cu precădere la catehezele audienţelor generale de miercuri, Sfântul Părinte prezintă o serie de meditaţii specifice despre Anul Credinţei, subliniind răspunderea fiecărui creştin faţă de noua evanghelizare.

Anul Credinţei, proclamat de Benedict XVI cu circa trei luni în urmă, cuprinde pentru cei care cred şi spiritul unei provocări inegale: pe de o parte, condiţiile unui ambient din ce în ce mai ostil şi cu mijloace extrem de puternice, iar pe de alta, inferioritatea numerică a celor care se simt chemaţi să răspundă. Nu întâmplător, la deschiderea Anului Credinţei, Sfântul Părinte a îndemnat creştinii să-l urmeze în "deşerturile lumii contemporane", altfel spus, acolo unde pământul credinţei are crăpăturile aridităţii chiar şi între cei botezaţi:
• "În timpul nostru, creştinul deseori nu cunoaşte nici nucleul central al credinţei sale catolice, al Crezului, astfel că se lasă spaţiu unui anumit sincretism şi relativism religios, fără claritate în privinţa adevărurilor de crezut şi a singularităţii mântuitoare a creştinismului (...) Trebuie, în schimb, să ne întoarcem la Dumnezeu, la Dumnezeul lui Isus Cristos, trebuie să redescoperim mesajul Evangheliei, să-l facem să intre mai adânc în conştiinţele noastre şi în viaţa noastră de fiecare zi" (Audienţa generală, 17 oct. 2012).

Credinţa, continua Papa, "este trăită în mod pasiv şi privat", şi această resemnare stă la baza fracturii dintre credinţă şi viaţă. Şi cu toate acestea, pentru ca vestirea lui Isus înaintea celorlalţi să fie eficace, nu este nevoie numai de oameni pregătiţi pentru că, afirmă Pontiful:
• "Evanghelizarea, de fapt, nu este lucrarea unor specialişti, ci a întregului Popor al lui Dumnezeu, sub călăuzirea păstorilor. Fiecare credincios, în şi cu comunitatea bisericească, trebuie să se simtă responsabil de vestirea şi mărturisirea Evangheliei" (Discurs către Congregaţia pentru Episcopi, 20 sep. 2012).
La intenţia de rugăciune pe luna ianuarie, Papa mai foloseşte o expresie care deseori trece neobservată: el spune că mărturia trebuie dată "cu bucurie". Pentru a face o breşă în zidurile indiferenţei faţă de Dumnezeu, spunea cu altă ocazie Benedict XVI, este nevoie de creştini "entuziasmaţi de propria credinţă". Dar nu este vorba de un entuziasm naiv pentru că "bucuria creştină" spunea Papa, "izvorăşte din această certitudine: Dumnezeu este aproape, este cu mine, este cu noi, în bucurie şi durere, pe timp de sănătate şi de boală, ca prieten şi mire credincios. Această bucurie rămâne şi pe timp de încercare, chiar şi de suferinţă, şi nu rămâne la suprafaţă, ci în adâncul persoanei care se încredinţează lui Dumnezeu şi îşi pune încrederea în El" (Angelus, 16 dec. 2007).

Clarificând astfel contextul provocării şi natura încrederii de alimentat în suflet, Benedict XVI enumeră şi mijloacele de cel mai mare folos:
• "Nici toiag, nici desagă, nici pâine, nici bani, nici două tunici – cum spune Domnul apostolilor la trimiterea în misiune – dar Evanghelia şi credinţa Bisericii, pentru care documentele Conciliului Vatican al II-lea sunt o luminoasă expresie" (Deschiderea Anului Credinţei, 11 oct. 2012)

(rv – A. De Carolis/AD)

Aici, serviciul audio: