Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu; puneţi-vă toată încrederea în El! - Benedict al XVI-lea, la prima audienţă generală din 2013

(2 ianuarie 2013) La prima audienţă generală din 2013, prezidată de Benedict al XVI-lea în Aula Paul al VI-lea, cateheza a avut în centru originea lui Isus şi adevărurile de credinţă care derivă din misterul Întrupării. Reflecţia Sfântului Părinte a fost însoţită de îndemnul punerii încrederii totale în Dumnezeu, „chiar şi în încercările cele mai dure” sau când „ne simţim slabi”, pentru că „Dumnezeu acţionează întotdeauna şi realizează minuni tocmai în momentele de slăbiciune” ale omului.

•“Naşterea Domnului iluminează încă o dată cu lumina sa întunericul care deseori învăluie lumea şi inima noastră, aducând speranţă şi bucurie. De unde vine această lumină? De la grota din Betleem, unde păstorii i-au găsit pe Maria, pe Iosif, şi copilul culcat în iesle” (Lc 2,16) .
Dar, explică Sfântul Părinte, în faţa acestei Sfinte Familii izvorăşte o altă întrebare, mai profundă: “cum este posibil ca acel mic şi plăpând Prunc să fi adus o noutate atât de radicală în lume încât să schimbe cursul istoriei? Nu există oare ceva misterios în originea sa, şi care se află dincolo de acea grotă?”
“Sigur”, continuă Sfântul Părinte, “Isus este din Nazaret, s-a născut la Betleem, dar ce se ştie despre adevărata sa origine”?

• “Din cele patru Evanghelii reiese cu claritate răspunsul la întrebarea “de unde” vine Isus; adevărata sa origine este Tatăl; El provine în totalitate de la El, dar în mod diferit faţă de oricare alt profet sau trimis al lui Dumnezeu care i-a precedat.”

Originea în misterul lui Dumnezeu „pe care nimeni nu o cunoaşte” este cuprinsă în istorisirea copilăriei lui Isus din Evangheliile după Sfântul Matei şi Luca pe care le citim în Acest Timp al Crăciunului. Îngerul Gabriel Vesteşte: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Lc 1,35).
Şi, ne aminteşte Sfântul Părinte…:

• „Repetăm aceste cuvinte ori de câte ori recităm Crezul, profesiunea de credinţă: “et incarnatus est de Spiritu Sancto, ex Maria Virgine”, „care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara”. Rostind aceste cuvinte ne aplecăm capul pentru că – s-ar putea spune – se deschide vălul care-l ascundea pe Dumnezeu, şi suntem atinşi de misterul său insondabil şi inaccesibil.

Oprindu-se asupra acestui aspect, Sfântul Părinte – rafinat cunoscător al muzicii clasice – observă cum marii maeştri de muzică sacră insistă în operele lor asupra cuvintelor „Dumnezeu cu noi”, ce ilustrează Întruparea lui Dumnezeu, care devine Emanuel.

• Când ascultăm Missa Incoronării de Mozart, observăm imediat cum se opreşte în mod deosebit asupra acestei fraze, aproape încercând să exprime prin limbajul universal al muzicii ceea ce cuvintele nu pot expune: marele mister al lui Dumnezeu care se întrupează şi se face om”.
Şi Maica Domnului “aparţine în mod indispensabil credinţei noastre în Dumnezeu care acţionează, care intră în istorie”, explică Benedict al XVI-lea. „Ea se pune la dispoziţie în totalitatea persoanei sale, acceptând să devină spaţiul locuirii lui Dumnezeu.
Dar cum ne relaţionăm noi în raport cu gestul Preacuratei, cum ne comportăm noi de-a lungul vieţii, ce mărturia reuşim să dăm?

• „Uneori” – spune Sfântul Părinte – „în parcursul vieţii de credinţă putem percepe sărăcia şi nepotrivirea noastră în privinţa mărturiei pe care trebuie să o dăm lumii. Dar Dumnezeu a ales tocmai o femeie umilă, dintr-un sat necunoscut, aflat în una din provinciile cele mai îndepărtate ale marelui imperiu roman”.
Însă nu trebuie să ne descurajăm, îndeamnă Episcopul Romei, ci „chiar şi atunci când avem de înfruntat mari dificultăţi trebuie să avem încredere în Dumnezeu, reînnoindu-ne încrederea în prezenţa şi acţiunea sa în istorie, precum cea a Mariei”.

•„Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu!”, spune cu claritate Sfântul Părinte. „Alături de El, existenţa noastră parcurge întotdeauna pe un teren sigur şi deschis unui viitor de neclintită speranţă”.

Însă, evidenţiază Benedict al XVI-lea, trebuie să permitem ca Duhul lui Dumnezeu să acţioneze asupra noastră, făcându-ne corespunzători identităţii la care am fost chemaţi, nu de sclavi, ci de fii adoptivi care i se adresează lui Dumnezeu spunându-i: „Abbà! Tată!”.
Dar acest lucru se poate întâmpla doar dacă “ne deschidem acţiunii Duhului Sfânt, precum Maria; doar dacă încredinţăm viaţa noastră Domnului ca unui prieten în care avem încredere pe deplin; doar astfel viaţa noastră se schimbă şi asumă un sens şi un chip nou: de fii ai Tatălui care ne iubeşte şi nu ne abandonează niciodată”.

Revenind la întrebarea de la care a pornit în cateheza sa, întrebare referitoare la originea lui Isus, Benedict al XVI-lea a conchis, spunând:
• „Din reflecţiile noastre apare clar, încă de la începutul Evangheliilor, care este adevărata origine a lui Isus: El este Fiul Unul Născut al Tatălui; El vine de la Dumnezeu. Ne aflăm în faţa unui mare mister tulburător pe care-l celebrăm în Timpul Crăciunului: Fiul lui Dumnezeu, prin opera Duhului Sfânt, s-a întrupat în sânul Preacuratei Fecioare Maria. Aceasta este vestirea ce răsună mereu nouă, fiind aducătoare de speranţă şi bucurie inimii noastre, pentru că ne dă de fiecare dată certitudinea că, deşi ne simţim slabi, săraci şi incapabili în faţa dificultăţilor şi a răului din lume, puterea lui Dumnezeu acţionează întotdeauna şi împlineşte miracole tocmai în slăbiciunea noastră”.

Aici, serviciul audio: