În sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi, îndemnul Papei la ocrotirea anotimpului copilăriei

(RV – 28 decembrie 2012) „Victimele cruzimii lui Irod”, care dau marturie pentru Cristos "nu prin cuvânt ci prin moarte", ne aduc aminte ca martiriul este „darul gratuit al Domnului” si de „demnitatea eminenta a copiilor în Biserica”. Liturghierul Roman prezinta în aceste cuvinte sarbatoarea Sfintilor Prunci Nevinovati, celebrata în fiecare an la 28 decembrie, ucisi fara deosebire de regele Irod din dorinta de a-l elimina pe Pruncul Isus.

Iata câteva consideratii ale papei Benedict al XVI-lea despre copilarie si ocrotirea ei, în serviciul colegului nostru Alessandro De Carolis, de la Redactia Centrala a postului Radio Vatican, realizat pe 28 decembrie 2010.

Freamatul cailor în galop sau cadenta militara a unui pluton de soldati, al caror ecou risipeste linistea caselor din Betleemul anului zero, nu sunt chiar atât de departe de sunetele violentei care astazi de prea multe ori se revarsa asupra copiilor care nu vor ajunge niciodata la maturitatea vârstei sau a mintii. Si aceasta, pentru ca sunt transformati în marunte si înspaimântate masini de razboi, pe frontul unor confruntari pe care numai cei mari le înteleg, sau înrobiti de abuzuri josnice în case transformate în "paradisuri" murdare pentru adulti, sau vânduti pentru ca din pacate sunt o gura în plus de hranit, sau eliminati pentru ca sunt de genul gresit sau nu suficient de sanatosi, sau selectionati ori considerati un simplu aglomerat de piese de schimb si, prin urmare, desfigurati de un bisturiu sau nici macar adusi la lumina zilei, pentru ca ceea ce-i intereseaza pe cei mari nu este zâmbetul lor nevinovat ci doar un filament din adn-ul lor.

Cruzimea lui Irod care, ros de banuiala, porunceste exterminarea Pruncilor Nevinovati – celebrati si deplânsi în aceasta zi de Biserica – retraieste în atâtia "Irozi" care fac acelasi lucru si la o distanta de douazeci de veacuri, dar cu alte arme si uneori nici macar atât de diferite. Nebunia homicida a regelui biblic, si a atâtor violenti de astazi, observa Benedict al XVI-lea la 1 ianuarie 2010, este o furie care se abate asupra celor mai vulnerabili, în ochii carora se reflecta nepatate culorile adevaratului paradis:

• „Chipurile copiilor sunt ca reflexul viziunii lui Dumnezeu asupra lumii. De ce, atunci, sa se stinga zâmbetul lor? De ce sa fie otravite inimile lor? Din nefericire, icoana Maicii lui Dumnezeu a blândetii are tragicul sau contrariu în dureroasele imagini cu atâtia copii si mame la voia razboaielor si a violentei: refugiati, migranti fortati” (Sf. Liturghie, 1 ianuarie 2010).


Chipurile micilor nevinovati, „brazdate de foame si boli, chipurile desfigurate de durere si disperare” – observa Sfântul Parinte - sunt un adevarat "apel tacut la responsabilitatea noastra”:

• „În fata conditiilor lor vulnerabile, se prabusesc toate falsele justificari ale razboiului si violentei. Trebuie sa ne convertim simplu la proiecte de pace, sa depunem armele de orice fel si sa ne angajam cu totii împreuna la constructia unei lumi mai demne de om” (Sf. Liturghie, 1 ianuarie 2010).