Părintele Lombardi, despre discursul Papei la Curia Romană
(RV – 21 decembrie 2012) Despre discursul Papei la Curia Romană, să ascultăm
comentariul directorului Sălii de Presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi:
• “Discursul de sfârşit de an, prilejuit de urările de Crăciun făcute
Curiei Romane este întotdeauna unul din cele mai personale şi mai analizate cu atenţie
de Sfântul Părinte. Este o reflecţie asupra anului care a trecut dar şi o aprofundare
a temelor pe care Papa le consideră ca fiind cele mai urgente şi de majoră importanţă.
Sunt aspecte asupra cărora Papa simte îndatorirea de a face o reflecţie, mergând
la substanţa lor cu claritatea şi curajul care-i sunt caracteristice. Este datoria
sa faţă de Biserica şi umanitate, chiar dacă ar putea suscita rezistenţe sau reacţii
negative. Sunt două temele alese în acest an: prima - familia şi dualitatea bărbat-femeie;
a doua – dialogul şi vestirea credinţei.
În privinţa familiei, Papa nu intră
în discuţii privind legislaţia sau căsătoriile homosexuale şi nici nu reia neuitatele
cuvinte de apropiere adresate cuplurilor în dificultate, rostite la veghea de la Milano
, dar reafirmă că în zilele noastre este în joc chiar chestiunea referitoare la “identitatea
omul”. Dualitatea bărbat-femeie este esenţială pentru fiinţa umană. Din aceasta
iau naştere relaţiile fundamentale dintre tată, mamă şi fii. Dualitatea este înscrisă
în natura persoanei, în planul lui Dumnezeu creatorul. Negarea acesteia este contrară
adevărului şi, afirmând că este însăşi persoana umană cea care-şi determină identitatea
este un pas distructiv, ce deschide calea spre manipularea arbitrară a naturii, cu
consecinţe foarte grave pentru demnitatea omului, începând cu demnitatea fiilor, consideraţi
ca obiect al unui drept şi nu subiect de drept.
„În bătălia pentru familie”
este în joc însăşi persoana umană. Benedict al XVI-lea face o amplă referire a cele
scrise de Marele Rabin al Franţei, demonstrând că poziţia Bisericii nu este strict
confesională, ci este cea a raţiunii, împărtăşită de marea tradiţie iudeo-creştină.
Şi cea de-a doua temă aprofundată de Papa va suscita discuţii. Este o temă
de mare actualitate şi nu este separată de prima: creştinul intră în raport de dialog
ca purtător al unei mari experienţe a umanităţii, citită în lumina credinţei, simţindu-se
responsabile de valorile cele mai de preţ şi de durată, dincolo de soluţiile pur pragmatice.
Şi intră în dialog, cu încrederea că urmărirea adevărului nu va pune niciodată în
discuţie identitatea sa creştină. Pentru că adevărul nu este posedat cu mândrie de
noi, dar ne cheamă şi ne călăuzeşte, asemenea lui Cristos care ne însoţeşte ţinându-ne
de mână. Şi aceasta este o urare de Crăciun. Profundă, angajantă, actuală”.