Pregătire la sărbătoarea Naşterii Domnului: antifonul major "O, Adonai!"

RV 17 dec 2012. În pregătirea imediată la sărbătoarea Naşterii Domnului, liturgia latină propune la rugăciunea vesperelor aşa numitele "antifone majore" sau "antifone O", după litera iniţială a fiecărei invocaţii.

De menţionat că antifonul specific al fiecărei zile de la 17 la 23 decembrie este propus la cântarea Magnificat de la vespere şi ca verset aleluiatic la Evanghelia zilei respective. Apelativele cu care începe fiecare antifon sunt de origine biblică, fiind considerate titluri mesianice ale lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru mântuirea oamenilor. De amintit o curiozitate deloc neglijabilă: literele de început al apelativelor, citite în latină pornind de la ultimul antifon, formează fraza latină "ERO CRAS", în traducere "Mâine voi fi aici" (Sapientia, Adonai, Radix, Clavis, Oriens, Rex, Emmanuel). Convingerea venirii Domnului devine astfel aşteptare şi rugăciune.

La 18 decembrie, antifonul cere venirea adevăratului Domn, călăuza casei lui Israel: "O, Adonai et dux domus Israël...". Creştinul vigilent contemplează astfel fidelitatea Domnului, recunoscând în firele istoriei noastre braţul său puternic care călăuzeşte paşii noştri şovăielnici.

Cât este de plăcută este simpla invocare a numelui său sfânt: "Doamne!" E o rugăciune scurtă ce se înalţă firesc de pe buzele noastre, dar poate de şi mai multe ori din privirile noastre. Mai ales când avem nevoie de ajutor, când drumul se face greu şi nu găsim calea de ieşire sau, chiar dacă o vedem, ne simţim ca împiedicaţi, prizonieri în multe laţuri de care visăm să ne eliberăm, dar în care ne regăsim iar şi iar: mândria, zgârcenia, egoismul, invidia, lenea, obiceiurile rele, împietrirea inimii, senzualitatea, spiritul de ceartă, etc... Toate aceste patimi sunt o adevărată povară, căci omul a fost creat pentru bine şi libertate. Drept care, cel mai rău este atunci când, încătuşaţi fiind în aceste lanţuri, nu doar că începem să ne obişnuim cu ele ba chiar să le îndrăgim, când ne este greu să renunţăm la ele deşi suntem conştienţi că ne fac rău. Nu ne mai dăm seama, cu lumina raţiunii, ce este cu adevărat bine şi ce este rău. Avem dorinţa de a ne elibera, dar simţim că ne lipseşte puterea.

Domnul vine în ajutorul nostru din înaltul cerului, ca odinioară în rugul aprins înaintea lui Moise, şi ne propune legea libertăţii, legea iubirii în Duhul Sfânt. Dar nu ne va schimba cu forţa. Dumnezeu este iubire, nu violenţă. La Betleem El s-a născut copil, fără mijloace de constrângere.

De aceea, Biserica dă glas aşteptării din nenumăratele inimi zbuciumate şi cere încă o dată: "O, Doamne, călăuză a casei lui Israel, tu care i-ai apărut lui Moise în văpăi de foc, şi pe Sinai i-a dăruit legea; vino şi ne mântuieşte cu braţul tău puternic!"

(rv – AD)

Aici, serviciul audio: