Mai multă bucurie în ţările sărace: cardinalul Robert Sarah, la întrebarea „Why poverty?”

(RV – 17 decembrie 2012) “Why poverty?” De ce există sărăcie? De ce se trăieşte în sărăcie în secolul al XXI-lea? Este întrebarea pe care jurnaliştii de radio, televiziune şi internet din întreaga Europa au făcut-o să răsune în întreg continentul în cadrul campaniei informative lansată de Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune privind formele de sărăcie vechi şi măsurile ce ar trebui luate pentru îmbunătăţirea viaţii celor care suferă, atât din ţările bogate cât şi din cele pe cale de dezvoltare.

Întrebarea a fost adresată şi cardinalului Robert Sarah, preşedintele Consiliului Pontifical “Cor Unum”, departamentul pentru iniţiativele de caritate ale Papei care, prin asociaţiile “Caritas” din întreaga lume, distribuie ajutoare populaţiilor celor mai sărace din lume sau celor lovite de calamităţi naturale. Vă propunem o scurtă parte din interviul acordat de cardinalul Robert Sarah:

• “Este dificil de răspuns la această întrebare, deoarece sărăcia a fost întotdeauna o realitate umană. Consider de asemenea că sărăcia este o realitate cauzată de oameni: de fapt, dacă creăm condiţii de viaţă precum războaiele, atunci creăm sărăcie. Dacă creăm un sistem nedrept, adică o organizaţie economică care îi avantajează doar pe cei bogaţi, atunci creăm sărăcie. Sărăcia este aşadar o realitate umană care va exista întotdeauna, dar care nu reprezintă doar un aspect negativ. Cred însă că sărăcia este şi o realitate pozitivă, căci este un mod de viaţă sobru, în simplitate, fără umplerea vieţii de atâtea lucruri care nu ne sunt necesare.
Vă pot spune din experienţă că există multe ţări sărace care au mai multă bucurie, mai multă încredere în viaţă, mai multă seninătate faţă de popoare care au totul. Cred că trebuie să combatem mizeria, situaţia în care nu ai nimic – nici casă, nici hrană, nici sănătate; trebuie să avem un minim pentru a trăi în mod demn, ca fiinţe umane create după imaginea Creatorului.
Însă, trebuie să favorizăm şi cealaltă realitate care este şi aceasta un bine pentru om: în Vechiul Testament se vorbeşte despre săracii Domnului ca despre prietenii lui Dumnezeu; Isus a spus: „Fericiţi cei săraci”; în Evanghelia după Sfântul Luca a spus: „am fost uns pentru a duce Vestea cea Bună celor săraci”; şi Sfântul Paul spune că „Cristos s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia Sa”. Constituţia pastorală „Gaudium et spes” spune că „spiritul de sărăcie este gloria şi semnul Bisericii lui Cristos”. Şi apoi noi, persoanele consacrate, facem vot de sărăcie, iar golirea sărăciei de o realitate religioasă şi umană nu mi se pare o activitate de încurajat.
Sărăcia este şi o realitate pozitivă. Ceea ce contează este capacitatea de a distinge între mizerie şi sărăcie, iar lupta noastră trebuie să fie dusă împotriva mizeriei”.

Aici, serviciul audio: