Duhul Sfânt nu face lucruri noi, ci face noi lucrurile: părintele Cantalamessa, la a doua Predică din Advent

(RV – 14 decembrie 2012) În ce cheie de lectură putem citi Conciliul Vatican al II-lea, la aniversarea a 50 de ani de la inaugurare? Aceasta este tema pe care a propus-o părintele Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, la cea de-a două predică din Advent, rostită vineri, 14 decembrie, în capela Redemptoris Mater din Vatican, în prezenţa Papei şi a mai multor membri din Curia Romană.

Călugărul capucin a evidenţiat că, pentru a trasa un bilanţ, nu trebuie privit doar la textele conciliare, ci este necesar să se recunoască în desfăşurarea Conciliului rolul Duhului Sfânt.

Care au fost cheile de lectură necesare înţelegerii acestui mare eveniment bisericesc, de la inaugurarea căruia au trecut 50 de ani? Împrospătare, ruptură, noutate în continuitate? În discursului de deschidere, Ioan al XXIII-lea explică adevăratul sens când spune: “Conciliul Vatican al II-lea doreşte să transmită doctrina catolică în mod complet, nediminuată şi nemodificata….ci aprofundată şi expusă, aşa cum o cere timpul nostru”. De aici trebuie pornit, a spus părintele Cantalamessa, pentru a nu ne lăsa tulburaţi de cele două curente apărute odată cu Conciliul Vatican al II-lea: cel al continuităţii cu trecutul şi cel al noutăţii în raport cu trecutul:

• “Ce anume permite punerea de acord a opiniilor contrare, pentru a putea vorbi de noutate în continuitate şi de durabilitate în schimbare, dacă nu acţiunea Duhului Sfânt în Biserică? Duhul Sfânt nu spune cuvinte noi, nu creează noi sacramente, noi instituţii, ci reînnoieşte şi reînsufleţeşte peren cuvintele, sacramentele şi instituţiile create de Isus. Îmi place să spun mereu că Duhul Sfânt nu face lucruri noi, ci face noi lucrurile”.

Sfântul Augustin ne ajută să înţelegem că Conciliul Vatican al II-lea ar fi literă moartă fără acţiunea Duhului Sfânt, explicând că “preceptele evanghelice fără harul Duhului Sfânt ar fi “literă care ucide”. Pornind de la această consideraţie, predicatorul Casei Pontificale a spus cu referire la poruncile Bisericii şi la decretele Conciliului:

• „Implementarea sau actualizarea Conciliului nu se face într-o manieră directă („recto tramite”), nu trebuie încercată aplicarea în sens literal şi aproape mecanică a Conciliului, ci „în Spirit”, înţelegând prin aceasta în „Duhul Sfânt” nu sensul larg al spiritului conciliar.”

În final, predicatorul Casei Pontificale a vorbit despre roadele Conciliului Vatican al II-lea întrebându-se cum şi când a devenit realitate imaginea Bisericii trasată de documentele Conciliului. Amintind cuvintele lui Isus din Evanghelia după Sfântul Luca: “Nici nu poţi spune: 'Iat-o aici!' sau: 'Iat-o acolo!' căci împărăţia lui Dumnezeu este printre voi” (Lc 17, 21)”, părintele Cantalamessa a sugerat să se citească semnele în mişcările ecleziale, incluzând în această categorie parohiile, asociaţiile de credincioşi, noile comunităţi. Pare exagerat să se discute despre noi Rusalii, a întrebat în concluzie predicatorul Casei Pontificale, “văzând toate problemele apărute în Biserică” după şi din cauza Conciliului? “Nu trebuie să facem altceva decât să mergem şi să citim Faptele Apostolilor pentru a constata că problemele şi controversele nu lipsesc nici după prima Coborâre a Duhului Sfânt. Şi nu erau mai puţin aprinse decât cele de azi”.

Aici, serviciul audio: