Congresul "Ecclesia in America", la final: reînnoirea elanului misionar între creştini

RV 13 dec 2012. Secularizare, inechităţi sociale, legi nedrepte, violenţă şi corupţie. Nu, nu e vorba de România, ci de ţările de pe continentul american. Ce face Biserica în faţa acestor probleme? Pentru a răspunde la această întrebare, s-a desfăşurat de la 9 la 12 decembrie la Roma un congres internaţional pe tema "Ecclesia in America", la 15 ani de la exhortaţia apostolică post-sinodală cu acelaşi nume.

Salutând participanţii la începutul congresului, Benedict XVI a spus că "în faţa unei mentalităţi care pune în pericol demnitatea persoanei, căsătoria şi familia, este de importanţă fundamentală a răspunde prin educaţie şi o cultură favorabilă vieţii". Cum să nu existe preocupare, se întreba Pontiful, în faţa situaţiilor dureroase de emigraţie, despărţiri sau violenţă, mai ales a celor provocate de criminalitatea organizată, traficul de droguri, corupţia sau comerţul de arme? Şi ce trebuie spus despre inegalităţile sfâşietoare şi formele de sărăcie provocate de insuficientele mijloace economice, politice şi sociale?.

La Roma "am venit în aceste zile ca să retrezim darul credinţei primită acum 500 de ani, patrimoniul cel mai preţios care uneşte sudul de nordul Americii; acum credem că suntem gata să răspândim mesajul Evangheliei cu o nouă ardoare, prin forme noi şi un limbaj reînnoit": a spus miercuri seară card. Marc Ouellet, preşedintele Comisiei Pontificale pentru America Latină, la Sf. Liturghie prin care s-au încheiat, practic, lucrările congresului.

Prelatul a formulat urarea ca toţi cei botezaţi din America să-şi proclame credinţa în spirit de respect faţă de crezul celorlalţi, dar conştienţi de a trebui să o dea mai departe la noile generaţii din era digitală. Cardinalul canadian a pomenit în cuvântul său şi de cele două indigene americane canonizate, din care ultima, Ecaterina Tekakwitha, în luna octombrie a.c. Card. Ouellet a încredinţat celor două sfinte amerindiene unitatea continentului american şi răspândirea credinţei catolice în lume, invocând de la Dumnezeu darul de face să înflorească noi forme de sfinţenie în timpurile noastre. În fine, prelatul catolic s-a făcut purtătorul simţămintelor care însufleţeau participanţii la ritul sacru faţă de Fecioara Maria de la Guadalupe, în ziua comemorării liturgice, patroana cerească a Americii, menţionată şi de Benedict XVI la audienţa generală de miercuri.

Pentru un prim bilanţ al congresului, Radio Vatican a cerut cardinalului Ouellet câteva impresii:
• "A fost un congres foarte bogat în ce priveşte metoda de lucru şi calitatea comuniunii care s-a creat între participanţi. S-a observat ca un fel de retrezire în raport cu unitatea care ne-a fost dăruită prin Botez. Asumându-ne responsabilitatea de a da mărturie pentru Botezul nostru, am făcut un pas înainte şi în ce priveşte responsabilitatea misionară, şi anume, de a ne îngriji de comuniunea Bisericii, întemeiată pe Botez, pentru ca succesiv să o ducem şi celorlalţi".

Care sunt piedicile pe care le întâlneşte comuniunea în Biserica de pe continentul american?
• "Cu siguranţă secularizarea este o provocare enormă, dar tot la fel sunt şi inegalităţile sociale şi legile nedrepte. Credinţa este primită şi păstrată în America şi datorită sosirii populaţiei latino, care la rândul lor au nevoie de o mare atenţie pastorală. Ne-am oprit asupra acestor numeroase provocări, pentru că atenţia era îndreptată spre conştientizarea faptului că forţa noastră este în credinţă şi, aşadar, în Cristos, şi pornind de la El noi putem afla har, curaj şi mijloacele prin care să ne angajăm în transformarea societăţii".

Imigranţii dintr-o ţară în alta a continentului american, observă card. Ouellet, pot duce la reînnoirea elanului misionar. "Imigraţia este o provocare şi totodată o posibilitate. Dacă mă gândesc la America de Nord, este cu siguranţă o posibilitate, pentru că secularizarea este mai accentuată, în timp ce venirea migranţilor latinoamericani ne readuce la rădăcinile noastre creştine. Dar este şi o provocare, pentru că presupune capacitatea de absorbire într-o societate cu limite foarte bine precizate. Acesta este spaţiul în care Biserica trebuie să se angajeze mai mult pentru a crea comunităţi de primire şi să permită acestor populaţii să se integreze social, să-şi găsească un loc de muncă, să-şi reunească familiile şi să-şi păstreze patrimoniul religios şi cultural".

(rv – O. Tosseri/AD)