Papa, la actul de omagiu faţă de Neprihănita Fecioara Maria: să învăţăm a spune "nu" la glasul egoismului şi a spune "da" la chemarea iubirii adevărate

RV 08 dec 2012. Aşa cum a promis la rugăciunea Angelus, sâmbătă, în Piaţa Sf. Petru, Benedict XVI a mers după amiază la imaginea Maicii Domnului din Piaţa Spania, în centrul istoric al Romei, pentru un act de veneraţie faţă de Neprihănita Fecioara Maria.

După o scurtă pauză pe Via Condotti, unde a primit omagiul asociaţiei de comerţ, Benedict XVI a ajuns în Piaţa Spania în jurul orei 16.30, unde era aşteptat de foarte multă lume. Actul de veneraţie faţă de Maria Neprihănită a cuprins rugăciunea la Fecioara Neprihănită, lectura unui pasaj din Sf. Scriptură, Litaniile Fericitei Fecioare Maria, omagiul floral şi câteva cântări mariane. La omagiul floral adus Neprihănitei de Sfântul Părinte s-au alăturat în mod ideal şi cei aproximativ 20 de mii de credincioşi, turişti şi curioşi. Înainte de a se întoarce în Vatican la bordul unui nou automobil panoramic, care i-a fost donat sâmbătă de Mercedes Benz, Benedict XVI a salutat unul câte unul toţi bolnavii aduşi pe targă de Crucea Roşie şi asociaţia Unitalsi. Potrivit obiceiului, s-au aşezat la rând pentru un scurt salut şi autorităţile civile şi politice ale Romei şi regiunii Laţiu, după cum au făcut şi mai mulţi cardinali prezenţi.

În ciuda frigului pătrunzător şi a vântului subţire, Papa era senin şi în bună formă, s-a scuzat şi a zâmbit când vântul i-a dat peste cap foile discursului, oprindu-se pentru o clipă din lectură. În jurul Pontifului erau secretarul şi noul prefect al Casei Pontificale, arhiepiscopul ales Georg Ganswein, alături de regentul Casei, pr. Leonardo Sapienza şi substitutul Secretariatului de Stat, mons. Angelo Becciu. Card. Agostino Vallini, vicarul Sanctităţii Sale pentru Dieceza Romei, l-a salutat pe Sfântul Părinte împruenă cu episcopul auxiliar, mons. Lorenzo Leuzzi.

Momentul public de devoţiune mariană a început cu rugăciunea Papei, urmată de proclamarea unei lecturi din Apocalipsul Sf. Ioan, capitolul 12 (1-6a).

În meditaţia la Cuvântul lui Dumnezeu, Papa a subliniat atmosfera pe care 'Anul Credinţei' o răspândeşte în întreaga Biserică şi a făcut trimitere la Evanghelia solemnităţii "Neprihănita Zămislire", mai precis la pagina Bunei-Vestiri.
• "Ne impresionează întotdeauna şi ne face să ne gândim, mai întâi de toate, faptul că acel moment decisiv pentru destinul omenirii, momentul în care Dumnezeu s-a făcut om, este învăluit de o mare tăcere. Întâlnirea dintre mesagerul divin şi Fecioara Neprihănită trece cu totul neobservată: nimeni nu ştie, nimeni nu vorbeşte despre aceasta. Este un eveniment care, dacă s-ar întâmpla în zilele noastre, n-ar lăsa nicio urmă în ziare şi reviste, pentru că este un mister care are loc în tăcere. Ceea ce este cu adevărat mare trece deseori neobservat şi liniştita tăcere se dovedeşte mai rodnică decât agitaţia frenetică care caracterizează oraşele noastre, dar care – păstrând proporţiile cuvenite – se trăia deja în oraşe importante precum Ierusalimul de atunci. Este acel activism care ne face incapabili de a ne opri, de a sta liniştiţi, de a asculta tăcerea în care Domnul îşi face auzit glasul său calm. Maria, în ziua în care a primit vestea Îngerului, era în profundă reculegere şi în acelaşi timp deschisă la ascultarea lui Dumnezeu. În ea nu există piedică, nu este barieră, nu este nimic care să o separe de Dumnezeu. Aceasta este semnificaţia (faptului) că este fără păcat originar: legătura ei cu Dumnezeu este liberă de chiar şi cea mai mică ştirbire; nu există separaţie, nu există umbră de egoism, ci o armonie desăvârşită: mica ei inimă omenească este "aliniată" la perfecţie cu marea inimă a lui Dumnezeu". De aici, sublinierea Papei:
• "Iată, dragi fraţi, a veni aici, la acest monument al Mariei din centrul Romei, ne aminteşte mai întâi de toate că vocea lui Dumnezeu nu se recunoaşte în gălăgie şi agitaţie; planul său asupra vieţii noastre personale şi sociale nu se percepe rămânând la suprafaţă, ci coborând la un nivel mai adânc, unde forţele care acţionează nu sunt economice şi politice, dar cele morale şi spirituale. Aici ne invită Maria să coborâm şi să ne acordăm cu lucrarea lui Dumnezeu".

Benedict XVI a pus accentul şi pe un alt aspect fundamental din pagina Bunei Vestiri:
• "Este un al doilea lucru, mai important, pe care Neprihănita ni-l spune când venim aici, şi anume, că mântuirea lumii nu este lucrarea omului – a ştiinţei, a tehnicii, a ideologiei – dar vine de la Har. Ce înseamnă acest cuvânt? Har înseamnă Iubirea în puritatea şi frumuseţea sa, este Dumnezeu însuşi aşa cum s-a arătat în istoria mântuirii prezentată în Biblie şi pe deplin în Isus Cristos. Maria este numită "cea plină de har" (Lc 1,28) şi cu această identitate ne aminteşte primatul lui Dumnezeu în viaţa noastră şi în istoria lumii, ne aminteşte că puterea iubirii lui Dumnezeu este mai tare decât răul, poate umple golurile pe care egoismul le face în istoria persoanelor, a familiilor, a naţiunilor şi a lumii. Aceste goluri pot deveni iaduri, unde viaţa umană este ca şi târâtă în jos şi spre nimic, îşi pierde din semnificaţie şi din lumină. Falsele remedii pe care lumea le propune pentru a umple aceste goluri – emblematice sunt drogurile – în realitate lărgesc găurile. Numai iubirea poate salva din această cădere, dar nu o iubire oarecare: o iubire care să aibă în sine puritatea harului – a lui Dumnezeu care transformă şi reînnoieşte – şi care astfel să poată insufla în plămânii intoxicaţi oxigenul nou, aerul curat, o nouă energie de viaţă. Maria ne spune că, oricât de mult omul ar putea să cadă în jos, nu este niciodată prea jos pentru Dumnezeu, care a coborât pînă în iad; oricât de rătăcită ar putea să fie inima noastră, Dumnezeu este întotdeauna "mai mare decât inima noastră" (1 Ioan 3,20). Adierea blândă a Harului are puterea de a împrăştia şi norii cei mai negri, poate să facă viaţa frumoasă şi bogată în semnificaţie chiar şi în situaţiile cele mai inumane".

A treia subliniere a Papei are legătură cu bucuria:
• "De aici provine al treilea lucru pe care ni-l spune Maria Neprihănita: ne vorbeşte despre bucurie, de acea bucurie adevărată care se răspândeşte în inima eliberată de păcat. Păcatul aduce cu sine o tristeţe negativă, care induce la închiderea în sine. Harul aduce adevărata bucurie, care nu depinde de posesia lucrurilor dar este înrădăcinată înăuntrul, în adâncul persoanei, şi pe care nimic şi nimeni nu o pot lua. Creştinismul este esenţial o 'evanghelie', o 'veste bună', în timp ce unii cred că este o piedică în calea bucuriei, pentru că văd în el un ansamblu de oprelişti şi de norme. În realitate, Creştinismul este vestea biruinţei Harului asupra păcatului, a vieţii asupra morţii. Şi dacă presupune renunţări şi o disciplină pentru minte, inimă şi comportament, se datorează faptului că în om se află rădăcina otrăvitoare a egoismului, care face rău sieşi dar şi celorlalţi. Trebuie, aşadar, să învăţăm a spune "nu" la vocea egoismului şi a spune "da" la glasul iubirii autentice. Bucuria Mariei este plină, pentru că în inima ei nu există umbră de păcat. Această bucurie coincide cu prezenţa lui Isus în viaţa sa: Isus zămislit şi purtat în sân, apoi copil încredinţat grijilor ei de mamă, adolescent şi tânăr şi om matur; Isus văzut la plecare de acasă, urmat de la distanţă cu credinţă pînă la Cruce şi Înviere; Isus este bucuria Mariei, este şi bucuria Bisericii".

În fine, îndemnul adresat de Benedict XVI la încheierea aceste meditaţii cu adevărat impresionante:
• "În acest timp de Advent, Maria Neprihănita să ne înveţe să ascultăm glasul lui Dumnezeu care vorbeşte în tăcere; să primim Harul său, care ne eliberează de păcat şi de orice egoism; să gustăm astfel adevărata bucurie. Marie, plină de har, roagă-te pentru noi!"


După cuvântul Papei, corul a intonat Litaniile Fericitei Fecioare Maria, încheiate de Binecuvântarea Apostolică a lui Benedict XVI şi cântarea "Tota pulchra!" – "Toată frumoasă, eşti Marie!"


(rv – AD)

Câteva menţiuni istorice despre actul de veneraţie al Pontifilor Romani faţă de imaginea Mariei Neprihănite din Piaţa Spania, în centrul istoric al Romei.

La 8 decembrie 1854 papa Fericitul Pius al IX-lea a definit dogma Neprihănitei Zămisliri a Fericitei Fecioare Maria. Trei ani mai târziu, la 8 septembrie 1857, acelaşi pontif a binecuvântat şi inaugurat monumentul dedicat Neprihănitei în Piaţa Spania.

Papa Pius al XII-lea a început obiceiul de a trimite un aranjament floral la imaginea Maicii Domnului cu ocazia sărbătorii "Neprihănita Zămislire" de la 8 decembrie.

În 1958 papa Fericitul Ioan al XXIII-lea a mers în Piaţa Spania şi a depus la picioarele monumentului un coş de trandafiri albi. Cu aceeaşi ocazie, Papa a făcut o vizită la bazilica Santa Maria Maggiore. Obiceiul a fost preluat şi continuat de papii Paul al VI-lea şi Fericitul Ioan Paul al II-lea.

Vizita lui Benedict XVI la monumentul Neprihănitei din Piaţa Spania constituie un moment public de rugăciune, ca expresie a devoţiunii populare. Actul de veneraţie faţă de Maria Neprihănită cuprinde: rugăciunea la Neprihănita, lectura unui pasaj din Sf. Scriptură, Litaniile Fericitei Fecioare Maria, omagiul floral şi câteva cântări mariane.