Angelus. Benedict XVI: într-o vreme de frământări şi nepăsare, creştinii să aducă mărturia unui stil de viaţă bazat pe rugăciune şi sobrietate

RV 02 dec 2012. La prima rugăciune "Angelus" din timpul liturgic al Adventului, Benedict XVI a îndemnat creştinii ca în pustiul materialismului şi al nepăsării, să-şi asume un stil diferit de viaţă, bazat pe rugăciune şi sobrietate, pe speranţă şi slujirea aproapelui. Vrema însorită de la orele amiezii, mult aşteptată după zilele precedente de ploaie şi vânt, a înlesnit participarea unui mare număr de credincioşi la rugăciunea Sfântului Părinte, duminică, în Piaţa Sf. Petru.

Redăm mai jos cuvintele papei Benedict în traducerea noastră de lucru:

"Dragi fraţi şi surori, Biserica începe astăzi un nou An liturgic, un drum care primeşte o valoare şi mai mare prin Anul Credinţei, la 50 de ani de la deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican II.

Primul timp din acest itinerar este Adventul, format, în Ritul Roman, de cele patru săptămâni care precedă Naşterea Domnului, misterul Întrupării. Cuvântul "advent" înseamnă "venire" sau "prezenţă". În lumea antică desemna vizita regelui sau a împăratului într-o provincie; în limbajul creştin este raportat la venirea lui Dumnezeu, la prezenţa sa în lume; un mister care cuprinde în totalitate cosmosul şi istoria, dar care cunoaşte două momente culminante: prima şi a doua venire a lui Isus Cristos. Prima este proprie Întrupării; a doua este revenirea glorioasă la sfârşitul timpurilor. Aceste două momente, distanţate în timp – dar nu ne este dat să ştim în ce măsură – se ating în profunzime, pentru că prin moartea şi învierea sa, Isus a împlinit deja acea transformare a omului şi a cosmosului care este ţelul din urmă al creaţiei. Dar înainte de sfârşit, e necesar ca Evanghelia să fie proclamată la toate popoarele, spune Isus în Evanghelia după Sf. Marcu (cfr. Marcu 13,10). Venirea Domnului continuă, lumea trebuie să fie pătrunsă de prezenţa sa. Dar venirea permanentă a Domnului în vestirea Evangheliei cere în continuu colaborarea noastră, în timp ce Biserica, drept Logodnica, mireasa Mielului lui Dumnezeu răstignit şi înviat (cfr Apocalips 21,9), în comunione cu Domnul său, colaborează la venirea Domnului, venire în care începe deja întoarcerea sa în slavă.

La aceasta ne cheamă astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, trasând linia comportamentului de urmat pentru a fi pregătiţi la venirea Domnului. În Evanghelia după Luca Isus spune discipolilor: "Inimile voastre să nu se împovăreze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii (...) vegheaţi în orice moment şi rugaţi-vă" (Luca 21,34.36). Aşadar, sobrietate şi rugăciune. Şi apostolul Paul adaugă îndemnul de "a creşte şi prisosi în iubire" între noi şi faţă de toţi, ca să întărim inimile noastre şi să fim fără prihană în sfinţenie (cfr 1 Tesaloniceni 3, 12-13). În mijlocul tulburărilor lumii sau în deşertul indiferenţei şi al materialismului, creştinii primesc de la Dumnezeu mântuirea şi dau mărturie pentru ea printr-un stil diferit de viaţă, ca o cetate aşezată pe munte. "În zilele acelea", vesteşte profetul Ieremia, "Ierusalimul va trăi în siguranţă şi va fi chemat Domnul-dreptatea-noastră" (33,16). Comunitatea celor care cred este semnul iubirii lui Dumnezeu, al dreptăţii sale care este deja prezentă în istorie dar care încă nu s-a realizat pe deplin, şi prin urmare trebuie mereu aşteptată, invocată, căutată cu răbdare şi curaj.

Fecioara Maria întruchipează la perfecţiune spiritul Adventului, în care se regăsesc ascultarea lui Dumnezeu, dorinţa arzătoare de a face voinţa sa, slujirea cu dragă inimă a aproapelui. Să ne lăsăm călăuziţi de ea pentru ca Dumnezeu care vine să nu ne găsească închişi sau distraţi, ci, în fiecare dintre noi, să-şi lărgească un pic Împărăţia sa de iubire, dreptate şi pace".

După rugăciunea 'Angelus' Benedict XVI a menţionat două evenimente importante.

"Astăzi, la Kottar, în India, este proclamat Fericit Devasahayam Pillai (Lazăr), credincios laic care a trăit în secolul XVIII şi a murit martir. Ne unim la bucuria Bisericii din India şi ne rugăm ca noul Fericit să întărească credinţa creştinilor din această mare şi nobilă ţară".

"Mâine se marchează Ziua Internaţională a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi. Orice persoană, deşi cu limitele sale fizice şi psihice, chiar grave, este întotdeauna o valoare inestimabilă, şi ca atare trebuie considerată. Încurajez comunităţile bisericeşti să fie atente şi primitoare faţă de aceşti fraţi şi surori. Îndemn legislatorii şi guvernanţii să tuteleze persoanele cu dizabilităţi şi să promoveze participarea lor deplină la viaţa societăţii".

(rv – AD)