„Copilăria lui Isus”, o carte promisiune a Papei: editorialul părintelui Federico
Lombardi, la rubrica „Octava Dies”
(RV – 24 noiembrie 2012) Cartea Papei despre copilăria lui Isus a fost prezentată
marţi, 20 noiembrie, la Sala Pius X-lea, din Vatican. La conferinţa
de presă, prezidată de părintele Lombardi, directorul Sălii de Presă vaticane au intervenit,
printre alţii, cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele dicasterului vatican al
Culturii.
Volumul, editat deocamdată în 9 limbi, a apărut în librăriile
din 50 de ţări miercuri, 21 noiembrie, cu un tiraj de peste un milion de exemplare.
Despre cartea Papei a ales să vorbească şi părintele Federico Lombardi, la editorialul
de la rubrica săptămânală “Octava Dies”, a Centrului Vatican de Televiziune:
„Cartea
Papei despre copilăria lui Isus ajunge în mâinile noastre la timp pentru a ne însoţi
în perioada Adventului şi a Crăciunului. Este o carte densă de cultură biblică, de
reflecţie teologică şi spiritualitate. Este împlinirea unei promisiuni pe care ne-a
făcut-o încă de la publicarea volumului despre viaţa publică a lui Isus şi pe care
repetat-o la publicarea celui de-al doilea volum despre Pătimirea şi Învierea lui
Isus.
Chiar dacă ne-a spus cu claritate obiectivul operei sale, „intenţionată
să facă înţeleasă figura lui Isus, cuvântul şi activitatea sa”, aceasta nu cuprindea
direct studierea capitolelor Evangheliilor despre copilăria lui Isus (Cfr Cuvântului
înainte al Volumului al II-lea), dar Papa nu a vrut să ne refuze această „mică sală
de intrare” la lectura cărţilor precedente. Iar Papa ne-o prezintă cu obişnuita umilinţă.
“Sunt foarte conştient că acest colocviu dintre trecut, prezent şi viitor nu va putea
fi niciodată completat. Sper ca acest mic volum, în ciuda limitelor sale, să poată
ajuta multe persoane în parcursul lor către şi cu Cristos”.
După cum vârstnicul
papă Wojtyla a expus cu mare curaj intima meditaţie poetică a „Tripticului roman”,
tot astfel papa Ratzinger, nu cu mai puţin curaj, s-a expus pe sine şi intima sa căutare
a feţei lui Cristos şi a întâlnirii cu el. Ştia bine că va avea de înfruntat obiecţiuni,
uneori inventate alteori legitime, dar împletirea dintre studierea Sfintei Scripturi,
reflecţia teologică, cultura umană, tensiunea spirituală personală este oricum extraordinară
şi fascinantă.
Joseph Ratzinger a trăit personal şi în calitate de Papă drama
“rupturii dintre Isus istoric şi Cristos al credinţei” şi şi-a asumat obligaţia orientării
fiecăruia dintre noi, şi deci a Bisericii, în vederea depăşirii acestei diviziuni,
pentru a ne reda gustul senin şi profund al prieteniei personale cu Isus.”
Şi
acesta este misiunea cea mai importantă şi urgentă a multor altora din conducerea
Bisericii, căci el este înainte de toate responsabil de credinţa Bisericii. Îi mulţumim
aşadar pentru ceea ce a împlinit, încheind opera după nouă ani şi după atâtea obligaţii
deloc uşoare. Este chiar adevărat ceea ce spunea cardinalul Martini încheind introducerea
la primul volum. „Cartea este foarte frumoasă şi ne face să-l înţelegem mai bine atât
pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, cât şi marea credinţă a Autorului”.