Beatificată Maria Troncatti, „măicuţa” populaţiei indios din Ecuador

(RV – 24 noiembrie 2012) Se deschide o nouă pagină luminoasă a sfinţeniei în lumea latino-americană. Sâmbătă, 24 noiembrie, la Macas, în Ecuador, beatificarea călugăriţei Maria Troncatti, din congregaţia „Figlie di Maria Ausiliatrice” („Fiicele Mariei Ajutătoare”), originară din Córteno, Brescia. A trăit între 1883 şi 1969.

Soră de Cruce Roşie în timpul războiului şi apoi misionară saleziană în Amazonia, călugăriţa Maria Troncatti a ştiut să spună un „da” total lui Dumnezeu. Sfântul Părinte a fost reprezentat la celebrarea euharistică de către cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

“A murit o Sfântă! Mamita nu mai este printre noi! Aşa spuneau membrii comunităţii indios la aflarea veştii morţii călugăriţei, pe 25 august 1969. Mamita, adică “mămica”, aşa o chemau pe călugăriţa saleziană care le fusese timp de 40 de ani medic, infirmier, catihet şi mai ales prietenă, decedată într-un accident de avion la Sucúa.

A plecat din regiunea muntoasă italiană Val Camónica pentru a ajunge în neospitalierii Anzi în 1922, urmându-l pe episcopul misionar Comin. Odată intrată în pădurea amazonică nu a mai plecat, dedicându-şi apostolatul populaţiei indigene şi vicariatului apostolic din Mendez, devenind pentru pupulaţiile indios Mamita sau Madrecita.

Dar iată cum o descrie pe Maria Troncatti cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor şi trimis al Papei în Ecuador pentru a prezida Sfânta Liturghie de Beatificare:

• “Avea un înnăscut simţ matern, încât cei de care se îngrijea nu duceau lipsă de nimic, înconjurându-i cu toată atenţia. Îi vizita pe infirmi, chiar şi pe cei care trăiau departe de misiune, traversând de multe ori selva sau fiind nevoită să călătorească în ambarcaţiuni nepotrivite, înfruntând chiar râuri tumultoase.
Avea o atitudine extrem de protectivă faţă de toţi cei din populaţia Shuar, chemaţi de ea cu posesivul „mis jibaritos”, pentru că îi simţea “ai ei”.
Graţie apostolatului admirabil faţă de populaţia indigenă, urmat de Maria şi de celelalte călugăriţe, misiunea saleziană a putut împlini o serie de opere minunate, dăruind Bisericii un popor plin de viaţă creştină”.

Sora Maria Troncatti a amenajat primul câmp de aviaţie în Amazonia şi a construit un spital; a promovat cursuri de asistenţă medicală şi s-a dedicat îngrijirii orfanilor, a fondat o şcoală şi un internat, dar a ştiut mai ales să cucerească inimile tuturor. Printre roadele minunate ale apostolatului trebuie amintite acele familii creştine formate pentru prima dată în urma liberei alegeri din partea mirilor, dar caracteristica esenţială a acestei călugăriţe era credinţa, după cum evidenţiază preşedintele departamentului vatican pentru cauzele sfinţilor:

• “Avea o credinţă imensă. Se ruga mult şi-i făcea şi pe alţii să se roage. În acord cu tradiţia saleziană, nutrea o afecţiune deosebită faţă de Sfântul Părinte şi avea mult respect şi veneraţie faţă de episcopi şi preoţi. Ea excela de asemenea într-o altă caracteristică a salezienilor: şi anume munca. Sora Maria lucra 16-17 ore pe zi”.
Întrebat despre învăţătura transmisă de Fericita Maria Troncatti tinerilor de azi, cardinalul Angelo Amato s-a oprit asupra profundei amprente misionare lăsate în ereditate de viaţa şi activitatea călugăriţei de origine italiană care şi-a dedicat apostolatul populaţiilor indigene din Ecuador:

• „Ca persoană consacrată, Sora Maria ne aminteşte că şi azi Domnul îi cheamă pe tineri să-şi dăruiască propria viaţă cu inimă neîmpărţită propriei împărăţiiei de iubire şi pace. Ca saleziană, Fericita Maria aminteşte importanţa trăirii pe deplin a carismei educaţiei tinerilor. Ca misionară, ea ne îndeamnă pe toţi să fim evanghelizatori curajoşi şi mesageri ai Evangheliei în lume”.

Aici, serviciul audio: