Sărăcia în secolul XXI. Ştergerea datoriei externe a ţărilor sărace, în magisteriul Papilor

(RV – 22 noiembrie 2012) European Broadcasting Union (Uniunea Europeană pentru Radio şi Televiziune, EBU) organizaţie la care este afiliat şi postul Radio Vatican, numărându-se printre membrii fondatori, lansează programul “Why Poverty?”
Susţinută de radiodifuzori şi televiziuni din toată lumea, iniţiativa propune ca timp de o săptămână să se reflecteze în întreaga lume, în mod profund, asupra motivelor pentru care şi azi, în secolul al XXI-lea, peste un miliard de oameni trăiesc în sărăcie, ziua de 29 noiembrie reprezentând momentul central al acestei iniţiative.
Şi noi, de la secţia în limba română a Radio Vatican, dorim să contribuim cu câteva programe legate de întrebarea „de ce există încă atâtea persoane în lume care-şi duc existenţa în condiţii de sărăcie extremă?”. Ne oprim mai întâi asupra unei chestiuni cheie în lupta globală împotriva sărăciei: cea a datoriei externe a ţărilor sărace, o temă asupra căreia Sfântul Scaun este activ de decenii şi căreia Fericitul Ioan Paul al II-lea i-a dedicat o atenţie deosebită.
Deja Paul al VI-lea, în enciclica “Populorum Progressio”, din 1967, îşi exprima speranţa unor noi forme de dialog şi colaborare între naţiuni, astfel încât ţările pe cale de dezvoltare să nu rişte să se vadă copleşite de datorii, a căror achitare să le absoarbă cea mai mare parte din câştiguri”. (“Populorum Progressio”, n.54)

Chestiunea a fost înfruntată în repetate ocazii şi de Ioan Paul al II-lea care a relansat-o cu ocazia Jubileului din anul 2000, unindu-se campaniei internaţionale pentru ştergerea datoriilor, promovată de diferite organizaţii şi personalităţi publice de faimă internaţională. De exemplu, în enciclica „Sollicitudo rei socialis”, publicată în decembrie 1987, Ioan Paul al II-lea evidenţiază strânsa legătură dintre problema datoriilor externe „a cărei tot mai crescute gravităţi a fost deja prevăzută de „Populorum Progressio”. De asemenea, în enciclica „Centesimus Annus”, din mai 1991, publicată cu ocazia aniversării a 100 de ani de la “Rerum Novarum” a papei Leon al XIII-lea, Fericitul Ioan Paul al II-lea insistă în a spune că „este cu siguranţă just principiul ca datoriile să fie plătite, dar nu este însă licit să se ceară sau să se pretindă o plată, când aceasta ar determina decizii politice în măsură să împingă întregi populaţii în situaţii de foame şi disperare”.

Tema datoriei externe a ţărilor sărace a fost de asemenea înfruntată în Scrisoarea Apostolică “Tertio Millennio Adveniente”, din 1994, în Exortaţia apostolică post-sinodală “Ecclesia in Africa”, din 1995, în Scrisoare Apostolică “Novo Millennio Ineunte”, din 2001, în Mesajele pentru Ziua Mondială a Păcii, pentru a cita doar câteva dintre documentele ce revelează atenţia Magisteriului Bisericii faţă de problema sărăciei.

Angajarea Sfântului Scaun în chestiunea datoriei externe a continuat şi sub pontificatul papei Benedict al XVI-lea, care a făcut referiri specifice încă de la începutul ministerului său petrin.
De exemplu, în 2006, într-o scrisoare trimisă cancelarului german Angela Merkel, Papa amintea necesitatea “luării de măsuri pentru o rapidă ştergere completă şi necondiţionată a datoriei externe a ţărilor sărace cu datorii mari.

Aici, serviciul audio: