Artistul, mărturisitor al frumuseţii credinţei: Papa, în mesajul adresat Academiilor Pontificale

(RV – 22 noiembrie 2012) „Artistul este un mărturisitor al frumuseţii credinţei”, a spus Benedict al XVI-lea într-un mesaj trimis cardinalului Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii. Mesajul a fost trimis cu ocazia celei de-a XVII-a şedinţe publice a Academiilor Pontificale, reunite miercuri după-amiază la Aula Magna a palatului Pius al X-lea, cu tema “Pulchritudinis fidei testis. Artistul, precum Biserica, mărturisitor al frumuseţii credinţei”.
Titlul face trimitere la „Motu Propriu” cu care Benedict al XVI-lea a dorit să unească recent Comisia Pontificală pentru Bunuri Culturale ale Bisericii cu Consiliul Pontifical al Culturii. „Frumuseţea credinţei” – a explicat Sfântul Părinte – nu poate fi niciodată obstacol al creaţiei frumuseţii artistice, pentru că constituie într-un anumit fel limfa vitală a orizontului ultim”. „Adevăratul artist” – continuă Benedict al XVI-lea citând Mesajul Conciliului Vatican al II-lea adresat artiştilor – este păstrătorul frumuseţii lumii şi, graţie deosebitei sale sensibilităţi estetice şi a intuiţiei sale poate surprinde şi însuşi mai profund decât ceilalţi frumuseţea propriei credinţe şi poate să o reexprime şi să o comunice cu propriul limbaj”.
El poate să participe, prin contribuţia sa specifică şi originală la aceiaşi vocaţie şi misiune a Bisericii, în special când prin diferite expresii artistice el doreşte sau este chemat să realizeze opere de artă direct legate de experienţa de credinţă şi de cult, de acţiunea liturgică a Bisericii, a cărei centralitate este definită de Conciliul Vatican al II-lea prin cunoscuta expresie “fons et culmen” („izvor şi culme”).
În final, citând o expresie scrisă în 1931 de Giovanni Battista Montini (papa Paul al VI-lea), pe atunci preot, Benedict al XVI-lea aminteşte îndemnul adresat făuritorilor de artă sacră de a exprima inefabilul, iniţiindu-se în cele tainice bisericeşti „pentru a atinge cu experienţa simţurilor vreun ecou, vreo palpitaţie a Luminii invizibile”.
Benedict al XVI-lea încheie mesajul invitându-i pe artişti, al începutul Anului Credinţei, să facă aşa încât parcursul lor artistic să poată deveni asemenea unui itinerariu integral, în care toate dimensiunile existenţei umane să fie implicate, încât să poată da mărturie în mod eficient despre frumuseţea credinţei în Isus Cristos, imaginea harului lui Dumnezeu care iluminează istoria umanităţii”.

Aici,serviciul audio: