Pasaje din cartea "Isus din Nazaret. Copilăria lui Isus" a lui Joseph Ratzinger-Benedict XVI

RV 20 nov 2012. Vă oferim mai jos două pasaje din cartea "Copilăria lui Isus" a lui Joseph Ratzinger – Benedict XVI, puse anticipat la dispoziţia presei de editorii trilogiei "Isus din Nazaret". (Numărul de paginilor urmează ediţia italiană)

Din capitolul III: "Bucuria Naşterii lui Isus".

„Îngerul Domnului le-a apărut păstorilor iar slava lui Dumnezeu i-a învăluit în lumină. „Ei au fost cuprinşi de spaimă” (Lc 2,9). Îngerul le-a risipit spaima şi le-a vestit lor „o mare bucurie, care va fi pentru întreg poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,10) Ca semn, le spune, „veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle.

„Dintr-o dată s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, şi pe pământ pace oamenilor pe care îi iubeşte!” (Lc 2, 12-14) Evanghelistul spune că îngerii „vorbesc”. Dar pentru creştini era clar încă de la început că vorbirea îngerilor este „un cânt”, în care întreaga măreţie a marii bucurii vestită de ei este prezentă în mod tot mai perceptibil. Şi astfel, din acel moment, cântul de laudă al îngerilor continuă neîncetat. Continuă de-a lungul secolelor în forme mereu noi şi în celebrarea Naşterii lui Isus răsună mereu nou. Se poate înţelege bine că poporul simplu de credincioşi i-a auzit cântând şi pe păstori şi până în zilele noastre, în Noaptea Sfântă, se unesc cântului lor, exprimând astfel marea bucurie ce este dată tuturor de atunci şi până la sfârşitul lumii”. (Capitolul 3: Naşterea lui Isus la Betleem, pp.87-88)

Din Epilogul cărţii: "Creştea în înţelepciune, statură şi har": Isus om adevărat şi Dumnezeu adevărat

"Este important şi ceea ce (evanghelistul) Luca spune despre creşterea lui Isus nu numai în vârstă, dar şi în înţelepciune. Pe de o parte, în răspunsul celui de doisprezece ani s-a făcut evident faptul că El îl cunoaşte pe Tatăl – Dumnezeu – dinăuntru. El singur îl 'cunoaşte' pe Dumnezeu, nu doar prin oamenii care dau mărturie pentru el, dar El îl recunoaşte în sine însuşi. Ca Fiu, El stă la per tu cu Tatăl. Trăieşte în prezenţa sa. Îl vede. (Evanghelistul) Ioan spune că El este Unicul care 'este spre pieptul Tatălui' (1,18) şi de aceea îl poate revela. Este chiar ceea ce devine evident în răspunsul celui de doisprezece ani: El este lângă Tatăl, vede lucrurile şi oamenii în lumina sa.
Cu toate acestea, este adevărat şi faptul că înţelepciunea lui 'creşte'. Ca om, El nu trăieşte într-o atotcunoaştere abstractă, dar este înrădăcinat într-o istorie concretă, într-un loc şi într-un timp, în diferitele faze ale vieţii umane, şi din aceasta primeşte formă concretă cunoaşterea sa. Astfel, vedem aici în mod lămurit că El a gândit şi a învăţat în felul oamenilor.
Devine cu adevărat clar că El este om adevărat şi Dumnezeu adevărat, după cum se exprimă credinţa Bisericii. Împletirea strânsă dintre cele două dimensiuni, la urma urmei, nu o putem defini. Rămâne un mister şi, cu toate acestea, apare în mod foarte concret în scurta naraţiune despre cel de doisprezece ani – o naraţiune care, în acest fel, deschide în acelaşi timp porţile spre întregul figurii sale, prezentat succesiv de Evanghelii"
(Epilog, Isus în templu la doisprezece ani, pp. 146-147).

Aici, serviciul audio: