20 de ani de la Catehism. Comentariul părintelui Kowalczyk: căile pentru a-l cunoaşte
pe Dumnezeu
(RV – 13 noiembrie 2012) A-l cunoaşte pe Dumnezeu: aceasta este una din temele
fundamentale în viaţa fiecărui creştin. Asupra acestei teme se opreşte şi Catehismul
Bisericii Catolice, iar părintele iezuit Dariusz Kowalczyk ne oferă
câteva explicaţii, la rubrica dedicată aniversării a 20 de ani de la publicarea acestui
text fundamental al Bisericii.
• „Putem să-l cunoaştem pe Dumnezeu
doar prin propriile forţe? Răspunsul la această întrebare poate fi „da” sau „nu”,
în funcţie de cum înţelegem cuvântul „cunoaştere”. Nu putem face o demonstraţie
coercitivă privind existenţa lui Dumnezeu, pentru că Absolutul nu poate fi închis
în nici un sistem al gândirii umane. Putem însă să-l cunoaştem pe Dumnezeu, aşa cum
citim la numărul 31 din Catehism, în sensul de a avea „argumente convergente şi convingătoare
care permit atingerea unor adevărate certitudini”. În alte cuvinte, un lucru este
să poţi ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu plecând de la lume, şi altceva este să
transmiţi această cunoaştere altcuiva, printr-o demonstraţie coercitivă.
Catehismul
vorbeşte de altfel de o “demonstraţie” a lui Dumnezeu, dar se referă la cunoaşterea
sa. Din acelaşi motiv este mai bine să se vorbească nu atât de “dovezi ale existenţei
lui Dumnezeu”, ci de “căi care conduc la cunoaşterea Absolutului”.
Catehismul
face referire la cartea Înţelepciunii în care găsim cuvinte tari: „Sunt complet
lipsiţi de minte toţi acei oameni care nu-l cunosc pe Dumnezeu, pornind de la lucrurile
vizibile n-au fost în stare să-l cunoască pe Cel care este, cercetând lucrările lui
nu l-au cunoscut pe Meşter”. Avem de asemenea afirmaţia clară a Conciliului Vatican
I, care spune: „Sfânta Biserică […] susţine şi învaţă că Dumnezeu […] poate fi cunoscut
cu certitudine graţie luminii raţiunii omeneşti, plecând de la cele create”.
Îndemnaţi
de Catehism să-l cunoaştem pe Dumnezeu am putea face o aplicaţie pe care o găsim în
Exerciţiile Spirituale ale Sfântului Ignaţiu de Loyola, şi anume a observa cum
Dumnezeu locuieşte în creaturile sale: în elemente, făcându-le să existe, în plante
făcându-le să vegeteze, în animale, făcându-le să simtă şi în oameni făcându-i să
înţeleagă” (n. 235).
Şi să proclamăm împreună cu psalmistul: „Cerurile vorbesc
despre slava lui Dumnezeu” (Psalmi 19,1).”