2012-11-05 15:49:31

Curajul de a te „compromite” cu Dumnezeu. Intenţia generală de rugăciune a Papei pentru luna noiembrie


(RV – 5 noiembrie 2012) „Pentru ca episcopii, preoţii şi toţi miniştrii Evangheliei să dea o mărturie curajoasă de fidelitatea faţă de Domnul Răstignit şi Înviat”. Aceasta este intenţia generală de rugăciune pentru luna noiembrie, propusă de Sfântului Părinte Apostolatului Rugăciunii. În multe ocazii, Benedict al XVI-lea a pus în evidenţă fidelitatea şi curajul, calităţi decisive pentru un vestitor al Evangheliei:

Astăzi, fidelitatea este pentru mulţi o monedă ieşită din uz. Înainte, o promisiune făcută unei persoane sau unui ideal purta cu sine un angajament de fidelitate şi de coerenţă cu promisiunea făcută. Apoi, această împletitură de valori a început în general să se destrame, încetul cu încetul. Această fragilitate i-a condiţionat şi pe cei care îşi află în fidelitate oxigenul propriei vocaţii: preoţii. Această situaţia l-a făcut pe Papa să exclame, nu cu mult timp în urmă, în discursul către Asociaţia „Sfinţii Petru şi Paul”, pe 25 iunie 2011:

“Astăzi este nevoie de fidelitate mai mult ca oricând! Trăim într-o societate care a rătăcit această valoare. Se exaltă mult dispoziţia faţă de schimbare, “mobilitate”, “flexibilitate”, din motive economice şi organizatorice ce pot fi chiar legitime. Dar calitatea unei legături umane se vede din fidelitate”.

Dacă o adevărată relaţie umană se măsoară în funcţie de fidelitate, cu atât mai mult fidelitatea este unitatea de măsură în relaţia cu divinitatea, mai ales cea a unui creştin şi a unui preot. La Fatima, în 2010, Benedict al XVI-lea explica: „Fidelitatea de durată este numele iubirii; a unei iubiri coerente, adevărate şi profunde faţă de Cristos Marele Preot”. Şi este tocmai acesta punctul în care fidelitatea are nevoie de prezenţa curajului, după cum evidenţia Benedict al XVI-lea, la Sfânta Liturghie de sfinţiri sacerdotale, din 20 iunie 2010.

„Să ne amintim întotdeauna că preoţia se fondează pe curajul de a spune 'da' unei alte voinţe, tot mai conştienţi fiind zi de zi de faptul că numai conformându-ne voinţei lui Dumnezeu, 'cufundaţi' în această voinţă, originalitatea noastră nu doar că nu va fi eliminată ci, dimpotrivă, vom intra tot mai mult în adevărul fiinţei noastre şi a misterului nostru”.

Într-o altă circumstanţă, Episcopul Romei observa că „în modul de a gândi, de a vorbi şi judeca faptele lumii”, preotul trebuie să-şi tragă forţa „din apartenenţa sa sacramentală” şi deci „să fie foarte atent în a se sustrage mentalităţii dominante, care tinde să asocieze valoarea ministerului nu la existenţa sa, ci la funcţiunea pe care o îndeplineşte”. La Sfânta Liturghie de hirotonire a 12 episcopi, din 12 septembrie 2009, Benedict al XVI-lea spunea:

• “Fidelitatea slujitorului lui Cristos constă tocmai în faptul că el nu încearcă să-şi adapteze credinţa la modele timpului. Doar Cristos are cuvintele vieţii eterne şi acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le ducem oamenilor. Ele sunt bunul cel mai de preţ ce ne-a fost încredinţat. O astfel de fidelitate nu are nimic steril şi static: ci este creativă”.

Este nevoie de fidelitate, pentru ca Evanghelia să ajungă integră şi curaj pentru ca Evanghelia să ajungă oriunde, chiar cu riscul de a se spune că suntem „de-ai lui Cristos”. Iată cu ce cuvinte de foc îndemna Benedict al XVI-lea la curaj, în omilia Liturghiei din 8 decembrie 2005).

• “Ai curajul de a îndrăzni cu Dumnezeu” Încearcă! Nu-ţi fie teamă de El”. Ai curajul de a risca având credinţă! Ai curajul de a risca având bunătate! Ai curajul de a risca având o inimă pură! 'Compromite-te' cu Dumnezeu, şi atunci vei vedea că astfel viaţa ta va deveni amplă şi iluminată, nu plictisitoare, ci plină de surprize infinite, pentru că bunătatea infinită a lui Dumnezeu nu se sfârşeşte niciodată”.

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.