Găsirea sensului vieţii pământeşti: editorialul părintelui Federico Lombardi la rubrica Octava Dies

(RV – 3 noiembrie 2012) „Doar credinţa în viaţa veşnică ne face să iubim cu adevărat istoria şi prezentul, dar fără dependenţe, ci cu spiritul de libertate al unui pelerin care iubeşte pământul pentru că are inima în Cer”: sunt cuvintele Sfântului Părinte, rostite la rugăciunea „Angelus” din Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, de anul acesta. Cu aceste cuvinte îi îndemna pe toţi să regăsească adevăratul sens al vieţii pământeşti.

Şi directorul postului nostru de Radio, părintele Federico Lombardi, şi-a dedicat editorialul tot reflecţiei asupra vieţii veşnice. Să ascultăm editorialul pentru rubrica „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului de Televiziune Vatican.

Părintele Federico Lombardi:

• „În primele zile din noiembrie, Biserica ne îndeamnă să ne înălţăm privirea, să deschidem cerul închis deasupra capetelor noastre şi să vedem ce este dincolo. Să vedem comunitatea celor mântuiţi, a sfinţilor, comunitatea vie alături de Domnul şi să simţim prezenţa şi uniunea spirituală a acestei comunităţi alături de noi, pe calea vieţii noastre. Să exprimăm, în amintire, rugăciune şi speranţă, raportul nostru spiritual cu cei răposaţi.

În recentul Mesaj al Sinodului poporului lui Dumnezeu se aminteşte că „femeii samaritene Isus nu i se prezintă doar ca cel care dă viaţa, ci ca acela care dă viaţa veşnică (In 4,14). Darul lui Dumnezeu nu este promisiunea unor condiţii mai bune în această lume, ci vestirea sensului ultim al vieţii noastre, ce se află dincolo de această lume, în acea comuniune deplină cu Dumnezeu, pe care o aşteptăm la sfârşitul timpurilor”.

Iar mesajul continuă amintind că în Biserică persoanele consacrate total lui Dumnezeu, prin votul de sărăcie, curăţie şi ascultare, trebuie să fie tocmai acei mărturisitori ai orizontului existenţei umane care se prelungeşte dincolo de moarte, mărturisitori ai aşteptării unei totale realizări care se împlineşte doar în veşnicie. Ce vocaţie splendidă, dar cât de exigentă!

Spiritul de abnegaţie este o datorie şi o necesitate în această lume, dar trebuie să fie alimentat de o speranţă capabilă să-l motiveze şi să ne orienteze paşii spre „ceruri noi şi un pământ nou”. Fără această speranţă nu ar fi fost posibilă prima evanghelizare şi nu va fi posibilă noua evanghelizare. Să ne înălţăm aşadar privirea pentru a-l vedea pe Domnul venind însoţit de sfinţii săi”.

Aici, serviciul audio: