Credinţa adevărată, doar în Biserică. Azi, tendinţa exilării credinţei în sfera privată:
Benedict al XVI-lea, la audienţa generală
(RV – 31 octombrie 2012) „Nu există credinţă adevărată dacă nu este trăită
în cadrul Bisericii”, a accentuat Benedict al XVI-lea la cateheza ţinută
cu prilejul audienţei generale de miercuri, 31 octombrie. În piaţa Sfântul Petru erau
circa 20 de mii de pelerini, în ciuda ploii şi a norilor denşi. În această
a treia cateheză din Anul Credinţei, rostită în faţa a circa 20 de mii de credincioşi,
Papa a definit ca fiind o contradicţie răspândita tendinţă din zilele noastre „de
a exila credinţa în sfera privată”.
• “Sigur, actul de credinţă este
un act personal prin excelenţă, ce se petrece la nivelul cel mai intim şi profund
al fiinţei şi care marchează o schimbare de direcţie, o convertire personală; este
propria existenţă cea care capătă o întorsătură (…). Dar credinţa pe care o am nu
este rezultatul unei reflecţii solitare, nu este produsul unei reflecţii personale,
ci fructul unei relaţii, al unui dialog, în care există un „a asculta”, un „a primi”
şi un „a răspunde”. Înseamnă a comunica cu Isus care mă face să ies din propriul „eu”
închis în mine însămi, pentru a mă deschide iubirii lui Dumnezeu Tatăl”.
Credinţa
nu este deci „un dialog privat cu Isus”: este un dar de la Dumnezeu, care vine prin
intermediul Bisericii, a explicat Sfântul Părinte spunând că „încă de la începuturi
este Biserica locul credinţei”, „locul transmiterii credinţei”. De aceea, Biserica
nu este o entitate „sociologică“, ci o comunitate înrădăcinată în Dumnezeu, în Isus,
în Duhul Sfânt.
• „Credinţa noastră este cu adevărat personală doar dacă
este şi comunitară: poate fi credinţa mea doar dacă se trăieşte şi se desfăşoară în
acel „noi” al Bisericii, doar dacă este în acelaşi timp credinţa noastră, credinţa
comună a Bisericii unice (…). Biserica este Maica tuturor credincioşilor. 'Nimeni
nu poate spune că-l are pe Dumnezeu ca Tată, dacă nu are ca mamă Biserica'. Deci credinţa
ia naştere în Biserică, conduce la aceasta şi trăieşte în aceasta. Este important
să ne amintim acest lucru”.
Odată clarificate aceste adevăruri, Episcopul
Romei a explicat în cateheza sa modul în care, de două mii de ani, Biserica le vesteşte
şi le mărturiseşte. A pus în lumină în special importanţa „tradiţiei” care dă garanţia
că ceea în ce credem este mesajul originar al lui Cristos, predicat de apostoli.
•
„Dacă Sfânta Scriptură conţine Cuvântul lui Dumnezeu, Tradiţia Bisericii îl păstrează
şi îl transmite cu fidelitate, pentru ca oamenii din orice epocă să poată avea acces
la imensele sale resurse şi să se îmbogăţească prin comoara sa de har”.
La
finalul catehezei din cadrul audienţei generale de miercuri, 31 octombrie, Sfântul
Părinte a explicat un alt aspect al necesităţii trăirii credinţei în Biserică: „este
comunitatea eclezială locul în care credinţa personală creşte şi se maturizează”.
De aceea, şi noua evanghelizare nu este altceva decât expresie publică a credinţei,
însoţită de harul lui Dumnezeu.
• „Azi, tendinţa răspândită de
a izola credinţa în sfera privată contrazice însăşi natura sa. Avem nevoie de Biserică
pentru confirmarea credinţei noastre şi pentru a trăi împreună experienţa darurilor
lui Dumnezeu: Cuvântul, Sacramentele, susţinereadată de har
şi mărturia iubirii. Într-o lume în care individualismul pare să reglementeze raporturile
dintre persoane, făcându-le mereu tot mai fragile, credinţa ne îndeamnă să fim popor
al lui Dumnezeu, să fim Biserică, purtători ai iubirii şi ai comuniunii lui
Dumnezeu pentru tot genul uman”.
Pentru a explica importanţa trăirii credinţei
în Biserică, Benedict al XVI-lea a folosit o imagine memorabilă, cea a unei ferestre
deschise către lumina lui Dumnezeu:
• “…un creştin care se lasă condus
şi modelat încetul cu încetul de credinţa Bisericii, în ciuda slăbiciunilor,
a limitelor şi dificultăţilor sale, devine ca o fereastră deschisă către
lumina Dumnezeului celui viu, primind această lumină şi transmiţând-o lumii”.
La
finalul catehezei şi a sintezei acesteia, prezentată în opt limbi, printre care şi
arabă, Episcopul Romei a salutat printre alţii pe rectorii Universităţilor Catolice
reuniţi la Roma.