“Parohiile au o forţă extraordinară, dar trebuie să se trezească”: părintele Piergiorgio Perini, despre un aspect esenţial al Sinodului pentru noua evanghelizare

(RV – 18 octombrie 2012) Redescoperirea parohiei ca loc privilegiat pentru o nouă vestire a Evangheliei a reprezentat una din temele discutate frecvent la colocviile din cadrul Sinodului dedicat noii evanghelizări. Printre cei care şi-au adus contribuţia propriei experienţe la dezbateri s-a numărat şi părintele Piergiorgio Perini, preşedintele Organismului Internaţional de Serviciu pentru Celulele Parohiale de Evanghelizare, intervievat de colegul nostru Fabio Colagrande:

• “Au fost date multe mărturii despre dificultăţi, tristeţe şi faliment. Eu pot aduce un cuvânt de speranţă, chiar şi atunci când situaţia degenerează până la punctul unei înfrângeri totale. Chiar şi atunci, dacă se acordă spaţiu Duhului Sfânt, situaţia nu numai că poate fi remediată dar poate deveni chiar pozitivă.
Elementul cel mai semnificativ, cel mai important al Noii Evanghelizări este Duhul Sfânt, cum au spus şi papii Ioan Paul al II-lea şi Paul al VI-lea. Fără Duhul Sfânt nu se construieşte nimic. Pentru a putea experimenta bucuria unei noi construcţii trebuie să dăm spaţiu Duhului Sfânt”.

Referindu-se la necesitatea de a face ca parohiile să redevină locuri privilegiate ale noii evanghelizări, aşa cum s-a spus în aula sinodală, părintele Piergiorgio Perini, preşedintele Organismului Internaţional de Serviciu pentru Celulele Parohiale de Evanghelizare, a spus:

• „S-au discutat multe tematici, toate interesante, însă din punctul meu de vedere adevărata situaţie negativă constă în faptul că parohia nu se trezeşte, căci parohiile au o forţă incredibilă ce poate rezolva infinite situaţii de dificultate. Dar dacă nu se decide să se dea spaţiu parohiei, pentru a se trezi, pentru a ieşi din liniştita şi pacifica sa viaţă obişnuită şi a se dedica acţiunii şi efortului pentru Noua Evanghelizare, atunci este totul inutil. (…)
Parohia are în sine o vitalitate, o capacitate de a-l orienta pe creştin şi întreaga comunitate, ce nu este întotdeauna implicată la maximum în ceea ce este fundamental, şi anume vestirea Evangheliei. (…)
Un alt aspect foarte important este legătura dintre parohii, astfel încât să poată exista momente de încurajare reciprocă, de raportare reciprocă şi de creştere, una cu ajutorul celeilalte. Relaţionarea dintre parohii este importantă pentru că nimeni nu trebuie să se simtă singur şi izolat în lupta împotriva răului şi de căutare a împlinirii binelui”.