Unificate, Comisia Pontificală pentru Bunurile Culturale şi Consiliul Pontifical al
Culturii
RV 18 oct 2012.De la 3 noiembrie 2012 Comisia Pontificală
pentru Bunurile Culturale ale Bisericii va fi unită la Consiliul Pontifical
al Culturii: este decizia papei Benedict XVI publicată la 30 iulie a.c. în
Motu Proprio "Pulchritudinis fidei". Documentul vatican a fost publicat
în numărul pe luna august al seriei "Acta Apostolicae Sedis".
O
notă explicativă a departamentului vatican pentru cultură descrie contextul
şi obiectivele unificării celor două instituţii înfiinţate de Ioan Paul
al II-lea pentru dialogul cu artele şi culturile lumii, şi pentru tutelarea şi valorizarea
patrimoniului cultural creat de credinţa creştină.
Consiliul Pontifical
al Culturii a fost înfiinţat la 20 mai 1982. În 1993 s-a ajuns la fuziunea acestuia
cu Consiliul Pontifical pentru Dialogul cu Cei care nu cred, astfel că departamentul
pentru cultură şi-a asumat şi finalitatea dialogului cu ne-credinţa.
Comisia
Pontificală pentru Bunurile Culturale ale Bisericii a fost înfiinţată de Ioan
Paul al II-lea în 1993, fiind actul final dintr-o serie de experienţe maturizate
în anii precedenţi. Pius al XII înfiinţase în 1952 Comisia Centrală pentru Artă Sacră.
La rândul său, Ioan Paul al II-lea, prin constituţia apostolică "Pastor Bonus" (28
iunie 1988), o transformase în Comisia Pontificală pentru Îngrijirea Patrimoniului
Artistic şi Istoric al Bisericii, conferindu-i ca punct de legătură Congregaţia pentru
Cler. În fine, prin Motu Proprio "Inde a pontificatus" (25 martie 1993), acelaşi Ioan
Paul al II-lea, subliniind exigenţa unei "strânse legături între munca aceluiaşi Consiliu
Pontifical al Culturii şi activitatea la care este chemată Comisia Pontificală pentru
Îngrijirea Patrimoniului Artistic şi Istoric al Bisericii", îi modifica denumirea
în Comisia Pontificală pentru Bunurile Culturale ale Bisericii, prin desprinderea
de Congregaţia pentru Cler şi legătura cu Consiliul Pontifical al Culturii.
Unificarea
celor două organisme – continuă nota explicativă –
încununează un parcurs de convergenţă, practicat şi în organizarea multor naţiuni,
spre o viziune culturală amplă şi articulată într-o formă organică şi unitară. În
acest context, patrimoniul istorico-artistic extraordinar al Bisericii, realizat în
decursul veacurilor, cu exigenţe specifice de tutelare, îngrijire şi valorizare, primeşte
o amplasare mai demnă în cadrul activităţii culturale promovată de Sfântul Scaun.