Sinodul Episcopilor: Biserica să primească carismele şi mişcările bisericeşti ca o nouă primăvară pentru noua evanghelizare

(RV - 17 octombrie 2012) Sinodul Episcopilor din Vatican pe tema noii evanghelizări şi transmiterii credinţei creştine: miercuri 17 octombrie, în comemorarea liturgică a Sfântului Ignaţiu de Antiohia, s-au ţinut a XV-a şi a XVI-a congregaţie generală, fiind prezenţi 253 părinţi sinodali, lucrările de dimineaţă fiind conduse de preşedintele delegat prin rotaţie, cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya, arhiepiscop de Kinshasa, în Republica Democratică Congo. Marţi după-amiază, în schimb, la Sinod au fost ascultaţi delegaţii fraterni, între care mitropolitul Ilarion Alfeyev, reprezentantul Patriarhiei Moscovei.

Biserica să primească carismele şi mişcările bisericeşti ca o nouă primăvară pentru noua evanghelizare: este îndemnul lansat părinţii Sinodului care au subliniat şi necesitatea unei soluţii pentru criza economică globală. Miercuri după amiază, lucrările au continuat cu Relatio post disceptationem - Raportul după dezbaterea în aula sinodală, prezentat de cardinalul Donald Wuerl, arhiepiscop de Washington şi raportor general al Sinodului.

Aşadar, „o nouă primăvară pentru o nouă evanghelizare”: este ceea ce carismele, mişcările ecleziale şi comunităţile aduc Bisericii care trebuie să fie încurajată să accepte asemenea roade, discernându-le în cadrul comuniunii. Părinţii sinodali au reflectat asupra acestui argument, făcând şi o autocritică: uneori preoţii sunt prea puţin pregătiţi asupra acestui subiect nu vor să-i acorde atenţie, dezvăluind o anumită stagnare spirituală. De aici rezultă faptul că asemenea carisme se sting, rămân singure şi uneori, devin predispuse la forme de protest faţă de magisteriul Bisericii. Deci, noua evanghelizare să nu le neglijeze ci să facă astfel ca potenţialul lor să dea rezultate.

A fost abordată şi problema crizei economice globale, un obstacol în calea noua evanghelizări, deoarece îi constrânge pe oameni să se îngrijească numai necesităţile vieţii, precum cea a hranei. Dar, în acest fel, criza socială şi criza de credinţă se echivalează iar vestirea Evangheliei este strânsă în menghina economică. În consecinţă, s-a sugerat propunerea de a crea o structură financiară bazată pe experienţe bisericeşti care au creat o economie de comuniune şi un credit social. Numai astfel, s-a spus, se va ajunge la un sistem financiar imun de datorii şi în serviciul omului. Biserica, prin urmare, trebuie să fie în măsură să descopere cum să înfrunte problema economică într-un mod care să respecte ecologia persoanei umane.

Pe aceeaşi linie, s-a situat invitaţia Sinodului de a îmbunătăţi calitatea vieţii femeilor şi copiilor, deoarece noua evanghelizare va fi semnificativă numai dacă ţine cont de acest obiectiv.

Părinţii sinodali s-au referit şi la reprezentanţii pontificali subliniind rolul de supraveghere privind libertatea Bisericii în desfăşurarea misiunii sale, care, uneori, în lume, înregistrează grave restricţii. Atare vigilenţă nu este o urmărire de privilegii anacronice, dar asigură misiunea Bisericii, care are beneficii de ce se răsfrâng asupra celorlalte religii şi a întregii societăţi, datorită serviciului prestat pentru cauza păcii şi a drepturilor fundamentale ale omului.

La lucrările sinodale s-a revenit apoi la problema vestirii Evangheliei în ţările cu o majoritate musulmană: aici de multe ori creştinii sunt considerate cetăţeni de rangul doi, legile limitează libertatea de cult, violenţa desfigurează dialogul interreligios. Cu toate acestea, noua evanghelizare este posibilă şi în aceste contexte, în principal datorită activităţilor educaţionale şi de caritate, care fa să apară o Biserică prezentă dincolo de dimensiunile ei reale.

Alt instrument central pentru o nouă proclamare a Evangheliei este parohia, mai ales în metropolele multietnice şi multireligioase. Aceasta trebuie să depăşească analfabetismul religios contemporan propunând Liturghia duminicală ca experienţă intensă de o credinţă profundă, mărturisită, trăită şi vestită, însă trebuie să-şi regăsească zelul misionar. S-a amintit aici că Ioan Paul al II-lea spunea: „Parohie, găseşte-te pe tine, dincolo de tine însăţi!”

Marţi după-amiază, în schimb, la Sinod au fost ascultaţi delegaţii fraterni, între care mitropolitul Ilarion Alfeyev, reprezentantul Patriarhiei Moscovei, care a lansat un apel la cooperare strânsă între creştini pentru a face faţă provocărilor contemporane acute şi ameninţătoare, între care secularismul şi ateismul, precum şi pentru a înfrunta împreună persecuţiile pe care le îndură azi creştinătatea.

Cuvintele sale au găsit ecou în luările de cuvânt ale altor delegaţi fraterni prezenţi la adunarea sinodală - baptişti, metodişti, anglicani - toţi menţionând imperativul ecumenic ca prim instrument de evanghelizare şi subliniind necesitatea urgentă de a apăra libertatea religioasă, asediată în multe feluri, atât subtile şi camuflate cât şi evidente. Evanghelizarea este raţiunea de a fi a Bisericii iar succesul predicării Evangheliei este legat de credibilitatea celor care o poartă în lume. În concluzie, s-au menţionat operele de caritate şi necesitatea formării comunităţilor bisericeşti pentru a transmite credinţa celor care nu mai fac parte din nici o biserică.

Părinţii sinodali au ascultat în finalul congregaţiei de marţi seară mărturia Fratelui Alois, priorul Comunităţii din Taizé, invitat special la Sinodul episcopilor din Vatican. În centrul discursului său a fost ecumenismul rugăciunii, care nu încurajează o toleranţă superficială, dar promovează o profundă ascultare reciprocă şi un autentic dialog. Divizările dintre creştini sunt un obstacol în calea transmiterii credinţei - a repetat Fratele Alois - deoarece pentru tinerele generaţii căutarea unităţii devine irezistibilă. De aceea, priorul Comunităţii din Taizé a îndemnat Bisericile locale, parohii, comunităţi, grupuri să fie înainte de toate locuri de comuniune, în care se acordă încredere tinerilor şi se priveşte cu atenţie şi la cei mai slabi care nu împărtăşesc ideile noastre.

Aici, versiunea audio:

rv/A. Lucaci