Riscul de a crede în Cristos în ţările "primăverii arabe": publicat la Roma, raportul
fundaţiei Ajutor Bisericii care Suferă
RV 17 oct 2012.A fost prezentat marţi, 16 octombrie, la Roma,
"Raportul despre libertatea religioasă în lume 2012",
sub îngrijirea Fundaţiei de drept pontifical "Ajutor Bisericii care
Suferă". Raportul scoate la lumină un cadru general în deteriorare faţă
de trecutul recent. Comunităţile creştine de diferite confesiuni, dar nu numai acestea,
sunt ţinta unor discriminări grave, care deseori degenerează în agresiuni şi violenţe.
Raportul
analizează situaţia a 196 de ţări, din care 131 majoritar creştine.
Cu toate acestea, chiar creştinii sunt supuşi cel mai des la discriminări şi persecuţii.
Mărturisirea credinţei întâmpină mortificări şi în rândul minorităţilor de altă religie.
Toţi cei care îşi exprimă public propria credinţă au de înfruntat diferite forme de
ostilitate: de la acte de ultraj şi dispreţ, pînă la asuprire şi agresiune. O situaţie,
aceasta, care de prea multe ori cauzează victime inocente şi determină acte de răzbunare
între comunităţi şi etnii. În China şi alte ţări orientale, se afirmă în raport, sunt
în creştere tentativele respectivelor guverne de a impune controlul statului asupra
comunităţilor religioase.
Raportul consideră "deosebit de
îngrijorătoare" situaţia religioasă din ţările "primăverii
arabe", unde instanţele democraţiei de la prima oră au cedat în
faţa unui islam nicidecum moderat. Observă părintele iezuit Samir Khalil Samir, islamolog,
profesor la Universitatea "Saint Joseph" din Beirut: • "Pentru ei, idealul este
să impună sharia, legea islamică. Pretind că aceasta este legea dată de Dumnezeu în
secolul VII lui Mahomed. Fiind considerată o lege divină, nu poate fi decât perfectă.
'Toate constituţiile – susţin aceştia – sunt omeneşti, aşadar, imperfecte'. Creştinii,
fiind o minoritate, chiar dacă puternică, sunt cei dintâi care simt această excludere.
Situaţia, aşadar, este tot mai grea. Soluţia? Vrem schimarea, dar e nevoie de o schimare
de mentalitate, a viziunii politice. Dar suntem încă departe de a se ajunge la acest
nivel".
Extremismul islamic duce la acte de adevărată agresiune
şi în unele ţări africane, precum Kenia, Mali, Nigeria şi Ciad. Un caz
extrem îl reprezintă Arabia Saudită, unde celor 2 milioane de creştini rezidenţi nu
le este permisă nicio manifestare a propriei credinţe. Un capitol aparte constituie
situaţia din India şi Pakistan, unde, după violenţele anticreştine din anii trecuţi
în statul indian Orissa, legile împotriva convertirilor reprezintă astăzi de cele
mai multe ori un alibi pentru abuzuri de putere. Şi aceasta, cu toate că în Constituţia
indiană se recunoaşte dreptul la libertate religioasă. Mai departe, situaţia creştinilor
se schimbă în funcţie de schimbările legislative: în Kârgâzstan, în sens pozitiv,
în Tadjikistan, în sens negativ, din moment ce noua lege a comunităţilor religioase
obligă, practic, creştinii să emigreze.
În faţa atâtor abuzuri şi suferinţe,
nu lipsesc totuşi, exemple luminoase de colaborare şi coexistenţă paşnică între creştini
şi adepţii altor religii. Deseori, conlucrarea la progresul societăţii
este o reuşită, observă Nino Sergi, preşedintele organizaţiei umanitare Inersos: •
"În faţa cazurilor dramatice, care trebuie să ne aducă în faţă realitatea şi să ne
facă să reacţionăm, există sute, probabil, mii de cazuri cu mici comunităţi, sate
nesemnficative, oameni, asociaţii şi aşa mai departe, care încă mai practică, şi chiar
destul de profund, raporturile sociale dintre ei, considerându-se egali şi ajutându-se
unii pe alţii. Aceste aspecte nu sunt puse în valoare suficient, şi, în opinia mea,
ar trebui să le vedem mai bine şi să le protejăm, să le susţinem creşterea şi să le
ajutăm ca să nu dispară. Există încă multe situaţii în care se cultivă dialogul şi
respectul, în care musulmanii participă la slujbele creştine şi, probabil, creştinii
pariticipă la sărbătorile musulmane, dar nu în virtutea unui amestec de religii ci
din respect unii faţă de ceilalţi". (rv - G. La Vella/AD)