Editorialul european: De ce un "an" al credinţei?

RV 15 oct 2012. Anul Credinţei, cu diferitele iniţiative pe care le inspiră în întreaga Biserică, stă la baza editorialului european pregătit de această dată de colegii de la Redacţia Germană Radio Vatican.

Biserica are o nouă temă pastorală: timp de peste un an – de la aniversarea deschiderii Conciliului Vatican II pînă la solemnitatea Cristos Rege de anul viitor – au loc manifestări, reuniuni, congrese şi celebrări sub egida "Anului Credinţei". Încă de când Papa Benedict a anunţat în octombrie anul trecut acest An special, era clar că după Anul paulin şi cel dedicat preoţiei trebuia să urmeze unul pentru marele proiect al noii evanghelizări.

Anul Credinţei are toate trăsăturile care de obicei sunt atribuite marilor evenimente: o deschidere şi o sărbătoare de încheiere, momente culminante, un logo specific, etc... Vaticanul nu este singurul loc în care se vor desfăşura manifestările Anului Credinţei. Dacă toate vor merge bine, vor lua parte şi atâtea Biserici locale cu iniţiative proprii, reunite sub semnul acestui An special.

Un An tematic are întotdeauna şi riscul marilor evenimente, un aspect de care se vorbeşte deseori în legătură cu Zilele Mondiale ale Tineretului. Mii de oameni se adună într-un anumit loc, spiritul şi numărul de persoane, muzica şi atmosfera pot schimba persoanele şi percepţia lor, dar după aceea toţi se întorc acasă şi la treburile de fiecare zi, şi e greu să duci cu tine spiritul trăit în acele momente. Ceva asemănător se poate întâmpla cu ocazia unor evenimente speciale care vor marca Anul Credinţei.

Este în natura lucrurilor ca evenimentele să fie raportate la durata clipei. Credinţa şi mai ales credinţa de fiecare zi caută ceva mai mult, credinţa presupune timp, mărturie şi transmitere, credinţa vrea să-l schimbe pe cel care crede. Spiritul momentui – chiar dacă e frumos – nu e suficient. Anul Credinţei n-ar trebui să fie doar o listă de evenimente.

Ce vrea să fie Anul Credinţei?

Papa Benedict a schiţat o perspectivă la predica sa de pe 16 octombrie de anul trecut când a anunţat acest An. Cu acea ocazie a folosit cu insistenţă mai multe verbe active: a da, a conduce, a întări, a dărui şi, desigur, a vesti. Papa vrea să vadă, pentru a recurge la cuvintele sale, un "impuls" pentru întreaga Biserică. În aceeaşi zi, la Angelus, Papa a precizat din nou obiectivul acestui an: nu este vorba de o aniversare, de exemplu, a Conciliului ca atare, ci de o transmitere, de o vestire. Anul Credinţei vrea să fie, aşadar, ceva activ, sau mai bine zis, vrea să retrezească o anumită activitate în credinţă.

Anul Credinţei poate oferi şi ca eveniment o contribuţie importantă. Cuvântul cheie este "impuls". Reuniunile şi scadenţele, celebrările şi concertele nu oferă o soluţie la toate chestiunile deschise. Dar pot scoate la suprafaţă chestiunile. De aceea evenimentele sunt de mare folos: trasează conturul temelor.

Anul Credinţei este, aşadar, o continuare a ceea ce Sinodul Episcopilor vrea să facă în luna octombrie la Roma. Şi e o continuare a ceea ce vrea să facă amintirea Conciliului Vatican II: actualizarea actualizării.

E un bine faptul că Biserica se ocupă un an întreg de vestirea credinţei în timpul de faţă şi faptul că toţi o vor face. Tocmai de aceea vrea să dea o motivaţie pentru Anul Credinţei. Toate celelalte trebuie să se întâmple în viaţa de fiecare zi.

Radio Vatican
Programul German
Bernd Hagenkor, SJ

(rv – AD)

Aici, serviciul audio: