Benedict XVI la Angelus: este foarte greu pentru un bogat să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu, dar nu imposibil; a crede în Cristos înseamnă şi a suferi împreună cu El
RV 14 oct 2012.Sfântul Părinte a îndemnat credincioşii
adunaţi duminică în Piaţa Sf. Petru la rugăciunea Angelus să-şi
deschidă inima la glasul Domnului care-i cheamă să fie generoşi faţă de cei săraci.
Referindu-se la beatificarea de sâmbătă de la Praga, Benedict XVI a
subliniat că primii fericiţi din Anul Credinţei sunt martiri: a crede în Cristos înseamnă
a fi gata să şi suferim împreună cu El şi din dragoste pentru El.
Redăm
mai jos, în traducerea noastră de lucru, alocuţiunea lui Benedict XVI la rugăciunea
'Angelus' de duminică, 14 octombrie 2012.
"Dragi fraţi şi
surori, Evanghelia acestei duminici (Marcu 10, 17-30) are ca temă principală bogăţia.
Isus învaţă că este foarte greu pentru un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu,
dar nu imposibil. Dumnezeu poate cuceri inima unei persoane care are multe bunuri
şi să o îndrepte spre solidaritate şi împărţire cu cei nevoiaşi, cu cei săraci, să
intre, cu alte cuvinte, în logica darului. În acest fel, ea se situează pe calea lui
Isus Cristos, care – după cum scrie Sf. Paul – "deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru
voi, ca prin sărăcia lui voi să vă îmbogăţiţi" (2 Corinteni 8,9).
Cum
deseori se întâmplă în Evanghelii, totul porneşte de la o întâlnire: a lui Isus cu
unul care "avea multe bogăţii" (Marcu 10,22).
Acesta era un om care din tinereţe a ţinut cu fidelitate toate poruncile Legii lui
Dumnezeu, dar nu a găsit încă adevărata fericire; şi din acest motiv îl întreabă pe
Isus cum să facă pentru "a moşteni viaţa veşnică" (v. 17). Pe de o parte, el este
atras, ca toţi ceilalţi, de plinătatea vieţii; pe de alta, fiind obişnuit să se bizuie
pe propriile bogăţii, crede că şi viaţa veşnică poate fi într-un anumit fel "cumpărată",
respectând vreo poruncă specială. Isus îşi dă seama de dorinţa profundă din acel om
şi – notează evanghelistul – l-a privit cu mult drag: este privirea lui Dumnezeu (cfr.
v. 21). Dar Isus înţelege şi care este punctul vulnerabil din acel om: este chiar
ataşamentul său faţă de multele sale bogăţii; şi de aceea îi propune să dea totul
la cei săraci, astfel încât comoara sa – şi inima sa – să nu mai fie pe pământ ci
în cer, şi adaugă: "Urmează-mă!" (v. 22). Dar acel om, în loc să accepte bucuros invitaţia
lui Isus, a plecat mâhnit (cfr. v. 23), pentru că nu reuşea să se desprindă de bogăţiile
sale, care nu vor putea să-i procure fericirea şi viaţa veşnică.
În acest
moment, Isus dă discipolilor – dar şi nouă, celor de astăzi –
învăţătura sa: "Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei
care au bogăţii!" (v. 23). La aceste cuvinte, discipolii au rămas uimiţi; se mirau
şi mai mult după ce Isus a adăugat: "Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea
acului decât un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu". Şi văzându-i peste măsură
de uluiţi, a spus: "Imposibil pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu! Căci pentru Dumnezeu
toate sunt posibile!" (cfr. vv. 24-27). Afirmă sfântul Clement din Alexandria într-un
comentariu: "Parabola să-i înveţe pe cei bogaţi că nu trebuie să neglijeze mântuirea
lor ca şi cum ar fi deja osândiţi, că nici nu trebuie să-şi arunce în mare bogăţia
nici să o condamne ca periculoasă şi potrivnică vieţii, dar trebuie să înveţe în ce
fel să folosească bogăţia şi să-şi procure viaţa" (Care bogat se va mântui?,
27, 1-2). Istoria Bisericii este plină de exemple de oameni bogaţi care şi-au folosit
bunurile în mod evanghelic, ajungând şi la sfinţenie. Să ne gândim numai la sfântul
Francisc, la sfânta Elisabeta a Ungariei sau la sfântul Carol Borromeo. Fecioara Maria,
Scaunul Înţelepciunii, să ne ajute să primim cu bucurie îndemnul lui Isus, ca să intrăm
în plinătatea vieţii".
După rugăciunea 'Angelus' şi Binecuvântarea Apostolică,
Papa a menţionat beatificarea de sâmbătă, 13 octombrie, la Praga:
"Dragi
fraţi şi surori, ieri la Praga, au fost proclamaţi fericiţi Frederic Bachstein şi
treisprezece confraţi din Ordinul (franciscan al) Fraţilor Minori.
Ei au fost ucişi în 1611 din cauza credinţei. Sunt primii fericiţi din Anul Credinţei,
şi sunt martiri: ei ne aduc aminte că a crede în Cristos înseamnă a fi gata şi să
suferim împreună cu El şi pentru El".