Isus păşeşte în tăcere alături de lumea agnostică de astăzi: Benedict XVI, la prânzul cu Părinţii Sinodali

RV 13 oct 2012. Lumea este deseori pustie, fără speranţă şi credinţă, dar Isus nu o abandonează, dimpotrivă, păşeşte alături de ea, în tăcere, pentru a-şi face simţită prezenţa: a spus Benedict XVI la terminarea prânzului, vineri, împreună cu Părinţii Sinodali, episcopii care au participat acum 50 de ani la Conciliul Vatican al II-lea şi preşedinţii Conferinţelor Episcopale. Împreună cu ei, mai erau prezenţi patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, şi primatul Comuniunii Anglicane, arhiepiscopul Rowan Williams.

Menţionând că prânzul comun cu ocazia sinodului este "o frumoasă tradiţie" introdusă de fericitul Ioan Paul al II-lea, Benedict XVI şi-a exprimat bucuria pentru acest moment convivial între o sesiune şi alta de lucrări sinodale şi a salutat în mod special prezenţa delegaţilor fraterni. "Această comuniune", a spus Papa în scurta sa intervenţie la masă, "este un semn că suntem pe cale către unitate şi că mergem înainte cu inima. Domnul ne va ajuta să mergem înainte şi în mod vizibil".

Referindu-se la pagina din Evanghelie despre cei doi discipoli de la Emaus, Sfântul Părinte a remarcat că aceasta "este, într-un anumit fel, imaginea lumii agnostice de astăzi". Isus, care, de fapt, era speranţa lor, murise; lumea, dintr-o dată, devenise pustie; se părea într-adevăr, că Dumnezeu ori nu exista ori nu se interesa de noi. Cu această disperare în suflet, dar păstrând totuşi o mică flacără de credinţă, cei doi merg înainte".
• "Domnul merge în mod tainic împreună cu ei şi îi ajută să înţeleagă mai bine misterul lui Dumnezeu, prezenţa sa în istorie, paşii lui tăcuţi alături de noi. La urmă, când stăteau la cină, când cuvintele Domnului şi ascultarea lor au aprins inimile şi iluminat minţile, îl recunosc la cină şi, în sfârşit, inima începe să vadă".

În acelaşi fel, a încheiat Benedict XVI, Sinodul ne face să fim pe cale alături de toţi oamenii timpului nostru:
• "Să-l rugăm pe Domnul să ne lumineze, să ne aprindă inimile ca să devină capabile de a vedea, să ne lumineze mintea; şi să ne rugăm pentru ca la Cină, la Comuniunea euharistică, să fim cu adevărat deschişi, ca să înflăcărăm lumea şi să dăruim omenirii noastre lumina lui Cristos".

(rv – AD)