Poarta deschisă de Conciliul Vatican II să rămână mereu deschisă: patriarhul Bartolomeu
I, la deschiderea Anului Credinţei
(RV – 11 octombrie 2012) „O piatră de hotar transformatoare”, astfel
a definit Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, deschiderea Conciliului
Vatican al II-lea, în cuvântul rostit la Sfânta Liturghie de inaugurare
a Anului Credinţei. În urmă cu 50 de ani, la deschiderea Conciliului, Patriarhul
Ecumenic a fost prezent în calitate de student la Institutul Pontifical Oriental,
participând chiar la unele sesiuni speciale ale Conciliului.
„Suntem martori
oculari ai modului în care episcopii au trăit – cu reînnoită conştiinţă şi cu un reînnoit
simţ al continuităţii – validitatea tradiţiei şi a credinţei”, a spus Patriarhul Ecumenic,
evidenţiind diferitele rezultate ale Conciliului, concretizate nu doar printr-o serie
de „importante şi inspiratoare constituţii, declaraţii şi decrete”, dar şi printr-o
„reînnoire a spiritului” şi o „revenire la origini”, graţie studiului liturgic, a
cercetării biblice şi a doctrinei patristice.
Referindu-se la deschiderea
faţă de dialogul ecumenic, prilejuită de Conciliul Vatican II, Bartolomeu I şi-a exprimat
aprecierea, amintind unele rezultate concrete, precum reciprocele abrogări ale excomunicării
din anul 1054, schimbul de urări, restituirea unor relicve, iniţierea unor dialogurilor
importante şi a vizitelor reciproce.
Calea ecumenismului „nu a fost întotdeauna
uşoară sau lipsită de suferinţe şi provocări”, a amintit Patriarhul Ecumenic. De aceea,
poarta deschisă de marele eveniment eclezial de acum 50 de ani trebuie să rămână deschisă,
pentru „o tot mai profundă acceptare, o tot mai mare angajare pastorală şi o interpretare
eclezială tot mai aprofundată a Conciliului Vatican II”.
Inspirându-se din
documentul conciliar despre ecumenism „Unitatis Redintegratio”, Patriarhul Bartolomeu
şi-a exprimat „speranţa înlăturării barierei dintre Biserica Orientului şi cea a Occidentului”.