Conciliul Vatican II, chemare la redescoperirea zilnică a frumuseţii credinţei noastre: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală din ajunul deschiderii Anului Credinţei

(RV – 10 octombrie 2012) La audienţa generală de miercuri, 10 octombrie, din piaţa “Sfântul Petru”, Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza Conciliului Vatican II, de la a cărui deschidere se împlinesc anul acesta, pe 11 octombrie, 50 de ani. Conciliul Vatican II “este un intens apel pentru redescoperirea zilnică a frumuseţii credinţei noastre”, a spus Succesorul lui Petru la audienţa la care au participat circa 40 de mii de pelerini.

Episcopul Romei a amintit importanţa Conciliului, definindu-l „un mare eveniment al Bisericii” la care el însuşi a fost „martor direct”. „Acesta ne apare”, a spus, „ca o mare frescă, pictată în ampla sa multiplicitate şi varietate de elemente, sub călăuza Duhului Sfânt. Şi, ca în faţa unui măreţ tablou, continuăm şi astăzi să beneficiem de extraordinara bogăţie a acelui moment de har, descoperind pasaje, fragmente şi elemente deosebite”, a explicat Benedict al XVI-lea, atrăgând atenţia asupra necesităţii de a reveni la Conciliu, eliberându-l de interpretările care, deseori, l-au falsificat.

• “Documentele Conciliului Vatican II – la care trebuie să ne întoarcem eliberându-le de o mulţime de publicaţii care, deseori, în loc să le facă cunoscute le-au ascuns – sunt şi pentru timpul nostru o busolă care permite corăbiei Bisericii să-şi continue parcursul în mare deschisă, în mijlocul furtunii sau a valurilor calme şi liniştite, pentru a naviga sigură şi a ajunge la destinaţia finală”.

Pe atunci profesor, Joseph Ratzinger a participat la Conciliul Vatican II în calitate de expert. La împlinirea unei jumătăţi de secol de la acel „mare eveniment al Bisericii”, acelaşi expert în teologie, devenit Papă, explică credincioşilor de azi că, în vreme ce în cursul istoriei Bisericii, conciliile erau convocate în vederea clarificării unor chestiuni doctrinale, Conciliului Vatican II nu a avut scopul corectării unor „erori” în materie de credinţă. Papa Ioan al XXIII-lea, care a convocat Conciliul Vatican al II-lea, le-a cerut Părinţilor Conciliari să găsească „un mod reînnoit”, „incisiv” de a pune în dialog credinţa cu o lume care se îndepărtează de aceasta.

• „Papa dorea ca Biserica să reflecte asupra credinţei, a adevărurilor care o conduc. Şi din această serioasă şi aprofundată reflecţie asupra credinţei trebuie să se delineeze într-un mod nou raportul dintre Biserică şi perioada modernă, dintre creştinism şi unele elemente esenţiale ale gândirii moderne, nu pentru a se conforma acesteia ci pentru a prezenta lumii noastre, care tinde să se îndepărteze de Dumnezeu, exigenţa Evangheliei în toată măreţia şi limpezimea sa”.

Azi, oamenii “sunt mult mai atenţi la împărăţia lumească decât la împărăţia lui Dumnezeu”, iar în timpul nostru „uitarea de Dumnezeu devine obişnuinţă”. Aceste cuvinte citate de Benedict al XVI-lea au fost pronunţate în 1965 de Paul al VI-lea, când Conciliul se apropia de final. Şi totuşi, a subliniat Sfântul Părinte, actualitatea lor este impresionantă.


• “Noi vedem cum timpul în care trăim continuă să fie marcat de uitare şi surditate faţă de Dumnezeu. Cred, de aceea, că trebuie să învăţăm lecţia mai simplă şi mai esenţială a Conciliului şi anume faptul că, în substanţă, Creştinismul constă în credinţa în Dumnezeu care este Iubire trinitară şi în întâlnirea personală şi comunitară cu Cristos care orientează şi conduce viaţa: toate celelalte reprezintă o consecinţă”.

Amintind “cele patru puncte cardinale” ale busolei reprezentate de Conciliul Vatican al II-lea, în măsură să orienteze Biserica de azi în misiunea sa evanghelizatoare – şi anume Constituţiile conciliare: „Sacrosanctum Concilium”, „Lumen gentium”, „Dei Verbum” şi „Gaudium et spes”, Papa şi-a încheiat cateheza exprimându-şi speranţa ca ereditatea Conciliului să-i ajute pe creştini “să redescopere în fiecare zi frumuseţea credinţei”.

• “Aspectul important azi, potrivit dorinţei Părinţilor Conciliari, este să se vadă din nou, cu claritate, că Dumnezeu este prezent, are grijă de noi, ne răspunde. În schimb, atunci când lipseşte credinţa în Dumnezeu, se prăbuşeşte ceea ce este esenţial, căci omul pierde demnitatea sa profundă şi ceea ce face ca umanitatea să fie măreaţă, împotriva oricărui reducţionism”.

Audienţa generală de miercuri, 10 octombrie, s-a încheiat cu obişnuitele sinteze ale Papei, în diferite limbi şi, pentru prima oară, cateheza a fost rezumată în liniile sale principale şi în limba arabă.
În ceea ce priveşte saluturile Benedict al XVI-lea s-a adresat şi participanţilor la Congresul promovat de Radio Maria.

Aici, serviciul audio: