Sinod. Apel la pace pentru Siria. Migranţii, resursă importantă pentru noua evanghelizare.
Autocritică cu privire la trăirea credinţei
RV 09 oct 2012. Sinodul Episcopilor despre noua evanghelizare
a continuat marţi cu a treia zi de lucrări. Benedict al XVI a participat la prima
parte a lucrărilor, alături de 259 de Părinţi Sinodali, dintre care 142, prezenţi
pentru prima dată la un sinod.
În intervenţiile episcopilor la cea de
a treia "congregaţie generală" a sinodului, s-a pus accentul pe valorizarea migranţilor
şi importanţa autocriticii, din partea Bisericii, cu privire la modul de a trăi credinţa.
După amiază, lucrările au continuat cu relatarea card. Marc Ouellet, prefectul Congregaţiei
pentru Episcopi, despre modul în care a fost receptată "Verbum Domini", exhortaţia
apostolică post-sinodală a papei Benedict XVI, rod al Sinodului Episcopilor din 2008
despre Cuvântul lui Dumnezeu.
"Pace şi solidaritate cu victimele conflictului
din Siria": de la mii de kilometri distanţă, răsună pătrunzător în Aula Sinodală
de la Roma strigătul de ajutor al miilor de oameni care suferă de pe urma conflictului
din Siria. Episcopii au înălţat la Domnul o intensă rugăciune pentru stabilitatea
şi pacea ţării din Orientul Mijlociu.
Privirea Părinţilor Sinodali s-a
lărgit la celelalte provocări ale noii evanghelizări, subliniind valorizarea
migranţilor, a căror principală comoară este patrimoniul de credinţă pe care îl poartă
cu sine oriunde în lume, transformându-se în adevăraţi evanghelizatori. Biserica,
de aceea, este chemată să vină în ajutorul lor, să-i apere în faţa anumitor discriminări
ale societăţii, contribuind la integrarea lor fără a-i priva de identitatea originară.
Dar Sinodul Episcopilor face şi autocritică şi cere un examen de conştiinţă
despre modul de a trăi şi mărturisi credinţa: riscul birocraţiei duce la pierderea
de credibilitate şi aceasta înseamnă a uita că pentru a evangheliza, este necesar
mai întâi a fi evanghelizaţi. De aici, atenţionarea cu privire la sacramentul pocăinţei
– spovada – pe cale de dispariţie în unele regiuni ale lumii, dar considerat, în schimb,
"sacramentul noii evanghelizări".
Probabil, au observat Părinţii sinodali,
cheia de boltă a noii evanghelizări constă în a face trecerea de la o pastoraţie
pasivă şi de pură menţinere a situaţiei date, la o pastoraţie curajoasă, de misiune
permanentă, în care preoţii să dea mărturie cu entuziasm de Veste cea Bună.
Luni
după amiază, în schimb, adunarea generală a sinodului episcopilor a făcut o prezentare
despre trăsăturile majore de pe cele cinci continente. În ce priveşte Europa,
aceasta se raportează la moştenirea creştină despre care s-ar părea că nu-şi mai aduce
aminte şi priveşte cu încredere la exemplele pozitive ale Zilelor Mondiale ale Tineretului
şi la aşa zisele "misiuni citadine", pentru a contrasta curentele unei societăţi dominată
de mass-media, de chestiunile economice şi drepturile omului de a treia şi a patra
generaţie, la mare distanţă de o viziune umană, creştină şi morală a lumii, dar strâns
legate de opiniile şi dorinţele individului.
Speranţa finală, exprimată la
prezentarea generală a continentelor, este aceea de a continua drumul început cu curaj
şi optimism, arătând respect pentru cei care nu au primit încă darul credinţei, pentru
ca noua evanghelizare să ducă la o nouă vitalitate creştină.