Creştinii, chemaţi să depăşească "sindromul timidităţii" în a vorbi celorlalţi despre Isus: card. Wuerl, relatorul general al Sinodului

RV 08 oct 2012. Imediat după intervenţia Papei, luni dimineaţă, în aula sinodală, a luat cuvântul preşedintele delegat, card. John Tong Hon, episcop de Hong Kong, urmat de secretarul general al sinodului, mons. Nikola Eterović. Succesiv, spaţiu amplu pentru "Relatarea de dinaintea discuţiei", prezentată de relatorul general al adunării, cardinalul american Donald Wuerl, arhiepiscop de Washington.

• We must be zealous witnesses of our faith...
"Trebuie să fim mărturisitori zeloşi ai credinţei noastre", afirmă episcopul de Hong Kong, amintind temerea multor familii faţă de regimul comunist înainte de anexarea oraşului la China în 1997. Dar tocmai această criză, care în chineză înseamnă şi oportunitate, i-a făcut pe mulţi să se apropie din nou de Biserică, iar la sărbătoarea Paştelui din acest an circa trei mii de adulţi au primit botezul. Trei sunt, pentru card. Tong Hon, principiile fundamentale pentru evanghelizare: comuniune cu Dumnezeu şi cu oamenii, mai ales cu cei săraci; slujirea aproapelui, înţeleasă ca dăruire de sine; în fine, aspectul formativ-doctrinar care decurge din întâlnirea personală cu Cristos.

La rândul său, mons. Eterović a prezentat în linii mari pregătirile care au dus la actuala adunare generală a sinodului episcopilor, a cincea convocată de Benedict XVI în opt ani de pontificat. Secretarul general al sinodului episcopilor a subliniat că tema noii evanghelizări a fost aleasă de Sfântul Părinte dintr-o gamă de priorităţi sugerate de episcopi, printre care parohia, comunitate de viaţă şi credinţă, şi provocările antropologice contemporane. Importantă şi observaţia sa despre spiritul colegial din rândul episcopilor, din care peste 90% au participat la faza de pregătire a lucrărilor şi a documentului de bază ("Instrumentum Laboris").

De largă viziune, relatarea generală a cardinalului Donald Wuerl ("relatio ante disceptationem"). Pornind de la principiul că ceea ce trebuie vestit lumii nu este o simplă informaţie despre Dumnezeu ci mai degrabă Dumnezeu însuşi care s-a făcut om, cardinalul american a evidenţiat contextul complex al noii evanghelizări: aceasta trebuie făcută într-un timp marcat de "ruptura intelectuală şi ideologică dintre Cristos şi Biserica sa", "bariera individualismului" care şterge responsabilitatea omului faţă de celălalt, raţionalismul care transformă religia într-o "chestiune personală" şi "reducerea drastică a practicării credinţei" în rândul celor botezaţi.

Dar în această cultură, a reluat cardinalul, nu lipsesc semnalele pozitive, lansate de tineri, copii şi părinţi, sau, altfel spus, semnalele pozitive lansate de familie, "model şi loc al noii evanghelizări", "primul element constitutiv al comunităţii", subevaluată şi ridiculizată de atâtea ori în societatea contemporană. Şi dacă misionarii din trecut străbăteau "distanţe geografice imense" ca să vestească Evanghelia, misionarii din prezent trebuie să parcurgă "distanţe ideologice, la fel de mari", fără a trebui să iasă nici măcar din propriul cartier.

"Noua evanghelizare nu este un program", a spus card. Wuerl, "este vorba, mai degrabă, de un nou mod de a gândi, de a vedea şi de a acţiona. Este ca o lentilă prin care vedem şansele de a vesti din nou Evanghelia". De aceea, creştinii trebuie să depăşească "sindromul timidităţii", să renunţe la sfiala care-i opreşte să vorbească despre Isus cu simplitate, convingere şi respect.

Trei sunt, pentru card. Wuerl, bazele evanghelizării: viziunea antropologică, pentru care orice om este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi are în sine dorinţa naturală de comuniune cu transcendentul; baza cristologică, pentru care Cristos însuşi s-a revelat oamenilor, nu este o invenţie sociologică sau o aberaţie teologică; fundamentul ecleziologic, pentru care mântuirea lui Cristos se împlineşte "în şi prin Biserică".

În fine, patru sunt trăsăturile evanghelizatorului de astăzi, în viziunea arhiepiscopului de Washington: să fie curajos, să aibă curajul paşnic al sfinţilor, asemeni lui Maximilian Kolbe sau Maica Tereza de Calcutta; să fie în comuniune cu Biserica şi solidar cu păstorii săi; să vestească mesajul lui Dumnezeu cu bucurie; să simtă urgenţa unei misiuni "prea importante" în faţa căreia să-şi dea seama că "nu are timp de pierdut".

(rv – I. Piro/AD)