Editorialul european. O lume cu sau fără Dumnezeu: Curtea Neamurilor în Suedia
RV 01 oct 2012. Editorialul european Radio Vatican, care de
două ori pe lună atrage atenţia ascultătorilorşi a cititorilor
paginii noastre internet, se opreşte de această dată la un eveniment mai
mult decât bisericesc din Suedia: Curtea Neamurilor de la Stockholm. Editorialul
a fost pregătit de colega noastră Charlotta Smeds de la Redacţia Scandinavă.
La
jumătatea lunii septembrie s-a desfăşurat în Suedia a 12-a "Curte a Neamurilor". O
întâlnire între cei care cred şi cei care nu cred pe tema "O lume cu sau fără Dumnezeu",
care timp de două zile a strâns laolaltă oameni din societatea suedeză din domeniul
culturii şi al ştiinţei, reprezentanţi ai religiilor şi atei convinşi.
Suedia
este o ţară numită deseori "post-creştină", unde, potrivit statisticii, secularizarea
a câştigat tot mai mult teren, unde Dumnezeu a trebuit să se dea deoparte, unde domnesc
"drepturile omului" dar nu "dreptul lui Dumnezeu". E o ţară în care întrebarea dacă
şi când să ai un copil, face parte din mentalitatea drepturilor, alături de dreptul
de a avea un copil "fără defecte" şi a-l elimina în timpul sarcinii dacă nu este ca
atare. Este ţara în care ministerul educaţiei interzice preoţilor să spună elevilor
"Dumnezeu să vă binecuvânteze" la încheierea anului şcolar; în care toţi politicienii,
în afară de unul singur, a votat în parlament împotriva libertăţii de conştiinţă a
operatorilor sanitari; în care se copiază aceleaşi rituri ale sacramentelor cu unica
diferenţă că se elimină orice urmă a lui Dumnezeu. Este ţara în care nu ajungi pe
postul de rector universitar pentru că în Curriculum Vitae ai scris că crezi
în Dumnezeu.
Potrivit statisticilor, Dumnezeu nu este important pentru suedezi.
În schimb, este important. Suedia nu este indiferentă la Dumnezeu. Şi o ştie cel care
a trăit Curtea Neamurilor de la Stockholm. Participanţii au vorbit cu adevărată fervoare
despre credinţă şi rolul religiei în societate. Cea mai mare contribuţie adusă de
Curtea Neamurilor a fost să propună, într-o dezbatere deschisă, o temă care în Suedia
nu este considerată de domeniul corectitudinii politice şi culturale. Mai mult, reuniunea
de două zile a fost transmisă integral de două ori la televiziunea statală timp de
şase ore. Evidentă a fost din partea tuturor dorinţa de a prezenta personal întrebările
despre temă, mizând mai mult pe discursul credinţei decât al necredinţei. Sălile erau
pline de oameni care au ascultat în tăcere ore în şir, lamentându-se la sfârşit doar
de lipsa de timp. Singurul aspect adus la lumină, şi împărtăşit de participanţi, este
faptul că fundamentalismul laic nu este mai puţin periculos decât fundamentalismul
religios.
Există o enormă diferenţă între o societate cu Dumnezeu şi una fără
Dumnezeu. Societatea fără Dumnezeu vrea să pună omul în centru, un om care în faţa
evenimentelor vieţii caută cu disperare să aibă el controlul. În schimb, societatea
care lasă spaţiu lui Dumnezeu, nu doar ca un gând îndepărtat, ci părtaş activ în viaţă,
pune în locul controlului uman iluzoriu, încrederea: încrederea într-un Dumnezeu pe
care nu eu mi l-am creat singur, dar el m-a creat pe mine; încrederea de a face parte
dintr-un plan bun chiar şi atunci când recere suferinţă şi sacrificiu din iubire.
Suntem în faţa vechii dificultăţi a omului de a trebui să admită că are nevoie
de Dumnezeu, că este dependent şi chiar dator. Omului îi vine să spună: "Eu vreau
să fiu Dumnezeu. Eu n-am să mă pun în genunchi niciodată ". Câtă înţelepciune există,
în schimb, în această simplă propoziţie: "Ca să poţi sta în picioare, trebuie să ştii
să stai în genunchi". Când viaţa se clatină, când familia şi societatea se clatină,
există răspunsul simplu al sfinţilor: "Aşezaţi-vă în genunchi, altfel vă veţi prăbuşi.
Faceţi loc lui Dumnezeu". Dacă lumea neagă prezenţa lui Dumnezeu, El nu şi-a pierdut
în niciun caz interesul pentru lume. Trebuie să ne aducem mereu aminte de adevărata
măsură a omului.